Articol

Ceea ce era de presupus, deja de la începutul anului trecut, s-a întâmplat: PSD a cucerit România, o va guverna cu entuziasm şi discreţionar, pentru binele poporului. Şi pentru binele pesediştilor aflaţi la pândă, în căutare de posturi importante şi bine plătite. Din perioada lunilor de vară, pesediştii înfocaţi îmi explicau cum s-au săturat de figurile triste ale tehnocraţilor şi liberalilor vânduţi Occidentului, ungurilor şi magnatului Soros. Discursul acesta a prins la popor, deci, gata cu influenţele şi interesele străine, de-acum ne vom găsi propria cale!

Nu e de mirare că s-a întâmplat aşa, dacă stăm şi rememorăm, cam acesta a fost şi discursul premierului maghiar, Viktor Orban, şi discursul preşedintelui  rus, Vladimir Putin. Cu un discurs împotriva străinătăţii au păşit şi britanicii afară din Europa. Dar, ceea ce m-a uimit, că nu mă aşteptam, discursul împotriva pericolului străinătăţii şi al globalizării a fost folosit de candidatul republican la preşedinţia Americii, Donald Trump. În campanie, Trump spunea cu subiect şi predicat: "Ne vom lua America înapoi! Voi reda America americanilor!" Şi a câştigat!

Prin urmare, se simte un aer antiglobalizare în toată lumea. Poate, singura care mai mizează pe globalizare controlată, pe pace, înfrăţire şi colaborare economică mondială, este Angela Merkel, cancelarul Germaniei. 

Revenind la România, aş mai preciza că nu numai discursul patriotic-naţionalist al PSD-ului a fost câştigător, ci şi discursul care promite bunăstare prin creştere economică, prin cheltuieli curajoase care, teoretic, trebuie să se întoarcă în venituri. Şi, tot aşa, într-o spirală ascendentă. Pe partea cealaltă, liberalii, de gât cu tehnocraţii, au mizat pe cumpătare, pe restrângerea cheltuielilor, reducerea risipei, acţiuni care ar trebui să ducă la o creştere lentă, dar sigură, a bunăstării. Această propunere, însă, a semănat prea mult cu cea din vremea tandemului Băsescu-Boc, când măsurile de austeritate au fost huiduite de popor, dar şi de adversarii politici, social-democraţi şi liberali. 

Aşadar, avem Guvern, avem promisiuni, avem un plan de guvernare pe creştere economică accelerată, avem pesedişti gata să servească acest plan, să-şi ocupe posturile binemeritate. Trebuie să recunoaştem că există şi entuziasm, iar entuziasmul este un combustibil extrem de util într-o guvernare. Cu condiţia să fie dirijat şi drămuit, să nu se aprindă tot deodată şi să se consume prea repede.