Articol

Etapa a 6-a din play-off-ul Ligii a 2-a, Seria a 2-a, de la sfârşitul săptămânii trecute a adus faţă în faţă, pe stadionul din Valea Domanului, echipele din fruntea clasamentului, echipe care, cel puţin teoretic, s-au bătut pentru promovare, Poli Timişoara şi Metalul Reşiţa. Meciul s-a încheiat cu scorul de 3-0 pentru Poli, care şi-a asigurat promovarea în prima ligă, iar următoarele partide vor fi pentru timişoreni ca nişte antrenamente pentru Liga 1.

Am afirmat că cele două echipe au fost teoretic rivale pentru promovare, din cauză că, după cum spunea antrenorul reşiţenilor, Daniel Opriţa, echipa Metalul a fost abandonată de conducere, de la începutul returului. Şi, chiar înaintea acestei partide, câţiva jucători şi-au cerut permisiunea să nu mai joace, să plece să-şi vadă familiile, pe-acasă, dacă tot nu primesc bani de la club. Opriţa i-a convins să rămână.

Vremea însorită a adus pe stadionul „Mircea Chivu” din Reşiţa ceva mai mulţi spectatori decât în alte partide, însă prea puţini faţă de speranţele lui Opriţa şi ale jucătorilor. Din unele cifre publicate în presă ar fi fost 700 de spectatori, dar, după aprecierea noastră au fost în jur de 500. Legat de numărul spectatorilor, avem şi declaraţia lui Daniel Opriţa, care, la conferinţa de presă, a spus că spera să fie cel puţin 500 de spectatori, să adune măcar 5.000 de lei din bilete, ca să dea nişte bani jucătorilor şi să plătească un salariu magazionerului, să se ocupe de echipament. Dar, n-au fost, a spus Opriţa, aşadar, au fost mai puţin de 500 de plătitori pe stadion. Iată declaraţia antrenorului reşiţean cu privire la acest aspect, la finalul meciului:

„Banii, acuma, eram cu ei în buzunar, am dat să le strângă, să le dea câte 50 de lei la băieţi din banii de bilete, care nici ăia n-au fost foarte mulţi. I-am dat 1000 de lei la magazioner, aşa i-am promis ca să ne dea săptămâna trecută echipamentul, să ne antrenăm, să spele, să-i dau de la meciul ăsta din bilete. Şi mă rugam să vină cât mai multă lume şi speram şi noi măcar un 50 de milioane (n.n. – 5.000 în lei noi) să strângem, să le dau mai mult la băieţi, să plătesc... N-au primit salariul şi acuma le dăm câte 50 de lei... Că m-au rugat, măcar 50 de lei să le dau, să poată să mănânce, că n-avem masă. I-am chemat marţi, nu i-am chemat luni, că mai scăpăm o zi cu mâncarea. Mai primim masă, dar o primim mai greu, o plăteşte patronul cum poate”.

În tribuna I, au fost şi vreo 50 de spectatori de la Timişoara, care şi-au susţinut moderat echipa. Cu încurajări de „Hai, hai! Acuma! Trage!” şi cu aplauze la fazele de atac ale Politehnicii. În prima repriză, un suporter reşiţean, care stătea în tribună deasupra grupului de timişoreni, a început să-şi dea drumul la gură şi să-i ia la înjurături pe jucătorii timişoreni. Da’, înjurături urâte, de mamă şi de origine şi de gură, de toate alea. Un timişorean, căruia, ulterior, am auzit că tovarăşii îi spuneau dom’ profesor, s-a întors la cel cu înjurăturile şi i-a zis: „De ce-i înjuri, mă, de mamă! Nu ţi-e ruşine? Du-te la tine în balcon şi înjură!” Un alt spectator din Reşiţa a fost de părere că, totuşi, obiceiul nu e să se înjure în balcon, de înjurat se înjură pe stadion. În orice caz, cel cu înjurăturile şi dom’ profesor nu s-au înţeles, s-au gratulat cu vorbe colţuroase, mai, mai să se ia la bătaie. În sensul că dom’ profesor a zis că, „Vezi, poate vin la tine!”, iar preopinentul i-a răspuns, „Zău?! Şi ce-mi faci?” şi dom’ profesor s-a ridicat de pe scaun şi a făcut un gest ca şi cum ar porni la bătaie, dar l-au liniştit tovarăşii. În acel moment, un timişorean, dintr-un alt grup mai mic de suporteri, s-a dus la jandarmi şi l-a pârât pe cel cu înjurăturile.

Doi jandarmi au venit şi s-au instalat în zonă. Din acel moment, cel care a înjurat s-a mulţumit să mănânce seminţe. Pe tot parcursul meciului, micuţa galerie reşiţeană de vreo 20 de persoane (atât a mai rămas din Guardia Rosso-Nera), a scandat: „Rossonerii din Banat!”, „Hai Metalu’!” şi deja cunoscutele versuri de fidelitate: „Şi dacă trebuie, / Putem face orice, / Ca mereu ţiiie / Să-ţi fie bine!”

Mai menţionăm că, de câteva partide, Guardia şi-a părăsit locul consacrat din tribuna a II-a şi a venit mai aproape de teren, în peluză, ca să se vadă şi ei, cât de cât. Au afişat şi un banner ca să se facă dreptate, în nu ştiu ce chestiune. Mă rog, o să mai întrebăm. La meciul dintre Metalul şi Poli a asistat şi fostul antrenor de la Astra Giurgiu, reşiţeanul Dorinel Munteanu, care, se pare, a revenit aproape de echipa din Reşiţa, să tatoneze ce se mai poate face.

La pauză, când scorul era 0-0, l-am întrebat pe Dorinel Munteanu cum i se pare jocul şi a spus: „N-au jucat rău băieţii. Au avut şi două ocazii”. I-am spus că, totuşi, Poli, parcă a fost echipa mai periculoasă şi Dorinel a răspuns: „Păi, da! Sunt pe locul întâi, nu?”

Ar mai fi de spus că la conferinţa de presă, primul a venit Dan Alexa, fericit, mulţumit că Poli a promovat în prima ligă. Probabil, fără să ştie ce se întâmplă la Metalul, l-a felicitat pe Opriţa şi i-a urat ca la anul să promoveze în prima ligă!

„Ţin să-l felicit pe Daniel Opriţa, din punctul meu de vedere, după noi, într-adevăr, Reşiţa a fost cea mai bună echipă din seria asta. Să câştigăm aici, la Reşiţa, ca orgoliu, ca ambiţie sportivă, sigur victoria este mult mai frumoasă! Să faci hora pe terenul prinicpalei tale contracandidate, cu care a fost un duel sportiv, tot timpul, şi în declaraţii şi pe teren, ne dă o foarte mare satisfacţie. (...) Îl felicit pe Daniel Opriţa, Reşiţa e o echipă bună, se mişcă bine pe teren şi le doresc să reuşească la anul să promoveze. M-aş bucura să promoveze Reşiţa!”.

După Alexa, a venit la conferinţa de presă antrenorul Metalului, Opriţa, care, practic, a anunţat că urmează desfiinţarea echipei. A spus că mai ţine de echipă până la sfârşitul campionatului, după care va pleca în altă parte, pentru că şi jucătorii vor să plece. Toţi!