Articol

Zilele trecute am fost martor la instalarea lui Ioan Benga în funcţia de inspector general şcolar. Lume bună, cu ştaif, inspectori de tot felul, directori, prieteni ai noului inspector, prefectul, preşedintele Consiliului Judeţean, colegi de partid, dar şi conducători de unităţi de învăţământ aduşi să fie sala cât mai plină, dascăli care ştiu, pentru că aşa li s-a transmis în mod indirect, că zilele lor în funcţiile deţinute în mandatul lui Adrian Doxan sunt numărate.

O festivitate condusă de la cap la coadă nu de o terţă persoană, aşa cum ar fi fost firesc, ci chiar de cel care urma să fie investit în funcţie prin ordin de ministru. În îndelungata mea activitate de gazetar nu am mai întâlnit o situaţie de acest gen. Ioan Benga s-a autodistribuit în rolul playmaker-ului din fotbal, acel număr 10 care driblează, deschide jocul, este omul cu pasa decisivă, care se află la capătul centrării executate tot de el de pe bandă. În lipsa unui reprezentant al ministerului, nu cred că nu s-ar fi găsit cineva să modereze festivitatea de instalare a inspectorului general şcolar. Unul capabil de un astfel de moment important în viaţa unei instituţii. S-ar fi găsit, cu siguranţă, doar că Benga a confiscat momentul, aşa cum o făceau secretarii de partid înainte de 1989, şi a ţinut să le arate celor prezenţi de ce este în stare, deşi toţi îl cunoşteau foarte bine. Imaginaţi-vă cum a sunat invitaţia adresată de el prefectului de a da citire Ordinului ministrului Educaţie de numirea sa în funcţie. Ceva mai grotesc, nici că se putea. O piesă de teatru de prost gust şi pusă în scenă de un novice ajuns şef. Doar Benga a considerat că era normal să se întâmple aşa.

Şi au mai fost câteva momente de râsu’-plânsu’ în timpul acestei ceremonii, când unul dintre vorbitori a ţinut să-l ridice în slăvi, ca să nu spun altfel, spunând înduioşător până la lacrimi: „Așa cum vă cunosc, știu că veți pune pe primul plan interesele elevilor și ale cadrelor didactice din Caraș-Severin!“. Nu ştiu cum vă sună dumneavoastră aceste cuvinte, dar pe mine mă duc cu gândul la documentarele din alte vremuri, cu conducători iubiţi şi cârmaci destoinici. Un altul părea transfigurat de emoţii: „Este un moment festiv, mă bucur foarte mult că a fost numit un nou inspector general școlar în persoana profesorului Ioan Benga”.  Nu m-ar mira faptul dacă aceleaşi vorbe mieroase să le fi auzit şi fostul inspector general şcolar. Dar ceea ce m-a surprins a fost răspunsul-afirmaţie dat unui director care abordase o problemă ce nu avea nimic în comun cu festivitatea:” Nu putem să ținem două entități în clădirea CCD, că așa vor mușchii nu știu cui!“.

Dincolo de limbajul de mahala, răspunsul este nedemn de un reprezentant al guvernului în teritoriu, dar  elocvent pentru modul în care va fi condus de astăzi învăţământul cărăşean