„Bitterness” („Amărăciune”) este numele spectacolului oferit joi publicului reșițean de Compania de teatru ARTX din Oradea, în regia artistică a Denisei Vlad, care este și una din protagonistele piesei. Sub numele ei adevărat, „The beauty queen of Leenane” („Regina frumuseții din Leenane”), piesa este semnată de dramaturgul englezo-irlandez Martin McDonagh (care s-a născut la Londra, în 1970), fiind scrisă și montată în 1996. Ea face parte dintr-o trilogie care mai cuprinde piesele „A skull in Connemara („Craniul din Connemara”) și „The lonesome west” („Vestul însingurat”) și a fost nominalizată în 1998 pentru prestigiosul premiu „Olivier”, care răsplătește cea mai bună producție dramatică montată anual la Londra. „Regina frumuseții din Leenane” a fost jucată cu succes în Irlanda, Anglia, Australia și Statele Unite între anii 1996-1998, fiind reluată cu nediminuat interes în 2010 la Londra, iar între 2016-2017 din nou în Irlanda și, apoi, în Statele Unite.
Succesul piesei se datorează în bună măsură încărcăturii sale dramatice, talentului cu care autorul ei expune un mănunchi de puternice conflicte sociale și individuale, care închid într-un orizont al neputinței și eșecului viața celor patru personaje ale ei, în Irlanda ultimului deceniu al secolului trecut. Maureen Folan, o deja fată bătrână la cei 40 de ani ai ei, trăiește în aceeași casă, dintr-un sat irlandez pierdut undeva la capătul lumii, cu Mag, intriganta și cicălitoarea ei mamă, pe care o îngrijește mai mult cu silă și dezgust decât cu iubire și devoțiune, neîntârziind s-o sancționeze cu promptitudine pentru toate răutățile și meschinăriile adunate de aceasta într-o viață de 70 de ani, pe care și le revarsă imprudent asupra singurei fiice rămasă alături de ea. Se întrezărește cu ușurință în relația dintre cele două un, aparent, banal conflict între generații, accentuat însă și nuanțat de fondul maniacal-depresiv al fiicei, care ascunde în sine frustrări imposibil de controlat, aflate mereu la marginea exploziei, dar și de inconștiența decrepită a mamei care, abuzând de un comportament manipulativ, se expune gratuit, iar la sfârșit chiar fatal, descărcărilor nevrotice ale fiicei.
Personajele masculine ale piesei sunt frații Ray și Pato Dooley, primul un adolescent pierde-vară, cu idealuri care gravitează cel mult în jurul conflictelor cu poliția, dacă nu spre o viață mai interesantă undeva în afara Irlandei (în cel mai rău caz, în detestata Anglie), iar al doilea un bărbat încă nematurizat, care trăiește deja experiența amară a existenței printre străini, aceeași detestabili englezi, și care nu-și dorește nimic mai mult decât să ajungă cândva la unchiul său din America, unde să înceapă o nouă viață, poate chiar adevărata sa viață. Se întrezărește cu ușurință acum cel de-al doilea punct conflictual pe care piesa îl scoate în evidență și-l va accentua pe parcurs, și anume dominația engleză în Irlanda, cu întregul ei cortegiu de consecințe negative asupra relațiilor dintre cele două popoare.
Momentul de contact al celor patru personaje este dat de petrecerea pe care familia Dooley o organizează în cinstea plecării unchiului din America, aflat într-o scurtă vizită în locurile natale, spre casa lui din Lumea Nouă. Invitată la petrecere (la care va lua parte în pofida manevrelor disuasive ale mamei ei), Maureen se întoarce acasă după miezul nopții însoțită de Pato, cu care-și va petrece timpul până către ziuă, spre profundul și nedisimulatul dezgust al puritanei sale mame. În conversația dintre cei doi amanți ocazionali se lămurește, însă, o mai veche și nedezvăluită pasiune a lui Pato care, la vârsta adolescenței, o vedea pe Maureen ca pe o adevărată regină a frumuseții, de unde și titlul original al piesei. Cum Mag nu pierde însă nicio șansă de a-și denigra fiica, pe care o acuză chiar de comportament iresponsabil, în dimineața zilei următoare aflăm că aceasta a fost internată cu mult timp în urmă pentru o lună într-un ospiciu de boli nervoase din Londra, pe când se afla și ea la muncă în deloc ospitaliera Anglie. Pe acest fundal de tensiuni deja amorsate, Pato se desparte de Maureen pentru a reveni la postul sau de salahor irlandez la Londra, de unde visează să plece totuși într-o zi spre America, luând-o și pe ea cu el. Surprinzător, visul prinde contur mai devreme decât se aștepta și Pato nu ezită să-i scrie o scrisoare iubitei pentru a o pregăti de iminenta ei călătorie spre America, deîndată ce el va strânge pentru ea banii necesari biletului de avion. Din păcate însă Ray, imberbul său frate, care trebuie să-i predea personal scrisoarea lui Maureen, o lasă mamei acesteia, bucuroasă de noua ocazie ivită spre a-i amărî o dată în plus viața fiicei. Așa se face că Maureen nu va participa la noua petrecere dată de familia Dooley cu ocazia plecării lui Pato în America, aflând de ea târziu și doar prin presiuni fizice exercitate asupra mamei ei. Fuge, totuși, la gară și revine cu vestea fericită a întâlnirii în ultima clipă cu iubitul ei, care urmează s-o aducă și pe ea în America, conform planului din scrisoarea ce nu-i parvenise. Este, însă, doar un joc al imaginației, sau o iluzie compensativă a unui psihic bântuit căci, aproape de finalul piesei, aflăm de la Ray că fratele său a plecat de fapt cu o mașină, nu cu trenul, spre aeroport și că are deja în perspectivă un mariaj, după ce se crezuse respins de Maureen. La dialogul celor doi, Mag nu mai este prezentă, întrucât cinismul ei insidios și imprudent îi jucase renghiul final, expunând-o dezlănțuirii fatale de ură a fiicei. Scăpată, totuși, cu bine din ancheta penală a morții mamei, Maureen se vede în continuare resemnată să-și continue viața singură, în același mod lipsit de orizont ca și până atunci, reeditând eventual în propria sa persoană imaginea detestată a mamei sale, dacă nu cumva celelalte două piese care întregesc trilogia amintită îi vor schimba imprevizibil destinul.
Varianta românească a piesei a fost excelent interpretată, joi, de patru actori orădeni de la Compania de teatru Artx: Denisa Vlad, care semnează și regia spectacolului, în rolul lui Maureen, Corina Cernea, în cel al mamei, rolurile fraților Dooley fiind preluate de Răzvan Vicoveanu și Andrei Sabău. Fiecare personaj, construit cu migală și finețe psihologică, s-a inserat cu precizie în dinamica piesei, oferind prin evoluția sa unul din momentele teatrale cele mai reușite ale actualului festival reșițean.
Ion Știubea
RSS Feed