Articol

Ieri a fost la Reşiţa şeful Federaţiei Române de Fotbal, să încheie un parteneriat cu primăria locală. Întoarceţi-vă pentru o clipă la lumea de poveşti a lui Petru Ispirescu, pentru a vă imagina sosirea lui Răzvan Burleanu în parcare primăriei, ca pe a unui prinţ călare pe un cal alb. L-a însoţit o armată de oficiali de la federaţie, inclusiv purtătorul de cuvânt şi fotografi, la care s-a alăturat staff-ul clubului din Valea Domanului şi viceprimarul Dacica.

Burleanu a adus cu el vestea că din toamnă terenul Gloriei va avea un gazon sintetic de cea mai înaltă clasă, perfect pentru performanţele juniorilor clubului reşiţean. Unii dintre cei prezenţi au luat-o ca pe un gest de mărinimie al bossului de la FRF pentru fotbalul reşiţean, chiar dacă alte 17 stadioane din ţară vor beneficia şi ele de teren sintetic. Dacă Burleanu ar fi cumpărat gazonul din banii lui, ar fi fost altceva, dar aşa? Banii ăştia sunt ai federaţiei, ai fotbalului românesc şi ei trebuiau cheltuiţi pentru refacerea bazelor sportive, că am ajuns de râsul lumii în Europa. Acesta e adevărul. Că s-a gândit să prindă în acest proiect al federaţiei şi Reşiţa cu un teren sintetic, e foarte bine în condiţiile în care, repet, banii nu vin din buzunarul lui Burleanu. Să fiţi convinşi că şeful FRF nu a făcut-o dezinteresat că aşa este peste tot în viaţă: cu ce mână dai, cu aia primeşti. În cazul său vorbim de voturile Asociaţiei Judeţene de Fotbal Caraş-Severin la viitoarele alegeri la FRF. E de la sine înţeles că acestea nu se vor duce la Gică Popescu, fostul căpitan al Barcelonei şi al naţionalei sau la cine va candida, ci spre Răzvan Burleanu, căpitanul echipelor de pitici şi  juniori la care a jucat.

Dar nu acest aspect m-a determinat să scriu editorialul de faţă, ci un amănunt, pentru unii nesemnificativ, pe care l-am taxat şi ieri, şi o fac şi astăzi cu aceeaşi lehamite. La un moment dat, Răzvan Burleanu povestea că: „Am fost azi dimineaţă pe stadionul Central...” Surprins şi convins că la mijloc era o mică confuzie, l-am rugat să repete unde fusese în acea dimineaţă. Şi de data aceasta răspunsul a fost acelaşi: „Pe stadionul Central din oraşul dumneavoastră”. Am rămas fără grai, în timp ce Burleanu se uita în stânga şi în dreapta, neînţelegând surprinderea mea. Era clar că omul se afla într-o totală neştiinţă. Nu confuzie, ci necunoaştere crasă. Fusese la stadion, vizitase terenul, vestiarele, bucătăria, baia, weceul şi alte acareturi, văzuse statuia lui Mircea Chivu şi alte înscrisuri cu numele acestuia, iar el reţinuse că stadionul din Reşiţa se numeşte Central. De râsu-plânsu.

Ca şi ieri, în conferinţa de presă, întreb şi acum: cum este posibil ca ditamai preşedintele FRF să fie atât de ignorant, să nu ştie cum se numeşte stadionul din Reşiţa? Să pleci la o documentare fără să îţi notezi de acasă pe un bileţel, dacă nu ai ţinere de minte ori, pur şi simplu nu ştii, numele obiectivului pe care urmezi să-l vizitezi? Nu de alta, dar rişti să te faci de râs în faţa ziariştilor şi a gazdelor, aşa cum s-a făcut ieri Răzvan Burleanu. Că el nu a simţit asta, este o altă poveste, una care nu are nimic cu fotbalul românesc şi pentru ceea ce venise la Reşiţa.