Articol

Trăim vremuri politice furtunoase, aşa, ca şi cum ar fi un fel de ploi torenţiale cu grindină şi inundaţii, asociate cu arşiţă şi furtuni sahariene cu praf, cu mult praf, de nu mai ştii cum să ţii umbrela. Cum să faci să te fereşti de ploaia de sus, de arşiţa din lateral sau de viiturile care-ţi taie picioarele, de jos! Mai ales dacă eşti politician, deruta este totală. Dar nici ca simplu cetăţean nu ţi-e uşor. Abia apuci să-ţi faci o părere despre vreun parlamentar, despre un ministru urmărit penal sau condamnat, îţi spui punctul de vedere unui coleg, vecin, prieten, îl scrii pe feisbuc, zici că ai pus punctul pe i, şi trăzneşte alt dosar de corupţie. Un nou dosar despre care nu ştii, n-aveai cum să ştii, dar trebuie să afli, să te documentezi, fiindcă, nu-i aşa?, ca să-ţi spui părerea trebuie să urmăreşti televiziunile de ştiri.

Dacă vrei să ai o părere, urmăreşti o televiziune, dacă vrei să ai patru păreri, trebuie să urmăreşti patru televiziuni. În orice caz, aşa cum am mai spus, e vremea scoaterii în stradă a scheletelor din dulap. La început, lumea a fost uluită, dar bucuroasă; uite că se adevereşte ceea ce se bănuia. Era, însă, o oarecare uimire că de ce se scot schelete de acum cinci, şapte sau zece ani. Ce a păzit justiţia până acum?! Apoi, au fost scoase şi schelete mai proaspete, cu carne pe ele, îmbrăcate la costum. E adevărat, mirosind urât, dar altfel zici că-s vii! Deci nu e vorba numai de scotocirea trecutului îndepărtat, ci şi a celui apropiat. Un schelet vechi, unul proaspăt, unul nou, trei vechi şi tot aşa. Când din stânga, când din dreapta. A început să apară şi îngrijorarea. Cum aşa? Şi Hrebenciuc? Şi Dragnea? Şi Elena Udrea? Şi Şova? Şi Vosganian? Şi Frunzăverde? Şi Victor Ponta?! Adică, toţi sunt corupţi? Toţi sunt hoţi, mincinoşi, falsificatori?! E prea de tot! Şi uite-aşa, am devenit cu toţii nişte cetăţeni turmentaţi, bântuiţi de celebra întrebare: dar eu cu cine (mai) votez?!

Şi, acum, mi se pare că a apărut, aşa, un sentiment de solidaritate cu toţi nenorociţii (în sensul de: fără noroc) de politicieni. Şi se ridică un fel de zumzet, ca un, deocamdată firav, zid de apărare a lor. Bunăoară în cazul Ponta. „Hai, că e prea exagerat! Ce au ăştia cu Victor Ponta?! Că şi ceilalţi au făcut la fel!”.