Articol

Cei tineri, născuţi după 1989 sau cu puţin înainte de acest an de referinţă al istoriei noastre, ar trebui să cunoască câteva lucruri esenţiale privind modul de viaţă „sănătos“ al părinţilor şi bunicilor. Un mod de viaţă generat de „Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei“ elaborat de ideologii partidului comunist. Pentru generaţia de astăzi sună ca dracu un astfel de program. Ar fi de neimaginat să ţi se spună să mănânci ştiinţific, după manual.

Să revenim la acel program. În vremurile de atunci, un român nu consuma mai mult de 2.700 de calorii, pentru că aşa spunea partidul. Mai mult, ministrul Sănătăţii stabilise nişte norme de hrană exacte pentru fiecare om al muncii, bazate pe raportul vârstă-înălţime-greutate. Cei care ne învăţau să mâncăm ştiinţific doreau să fim supli şi nicidecum obezi. Şi nu doar ne învăţau, ci ne şi ajutau în acest sens, susţinând că într-un an nici un român nu trebuia să consume mai mult de: 39 de kilograme de carne, lapte şi produse din lapte - 78 de kilograme, 50-60 de kilograme de cartofi, legume - 65 de kilograme. Pâine cât mai puţină. Pe cartelă. A, era să uit, şi peşte, cât mai mult peşte. Oceanic, congelat. Atât de mult, încât de fiecare dată când cumpăram un alt produs alimentar de strictă necesitate – lapte, zahăr, ulei, orez – primeam şi un peşte, doi. Eram sătui de peştii congelaţi, încât îi aruncam la tomberon de cum ieşeam din alimentară.

Nu isinuez că atunci era bine pentru că partidul ne ţinea în permanenţă la cură de slăbire. Că nu fugeam una-două la sală să ne menţinem silueta. Cei care am trăit acele vremuri ştim cum era să te descurci cu cinci ouă pe lună, cu jumătate de pachet de unt, cu un litru de ulei, nerafinat, pompat din butoiul de tablă, cu cinci kile de cartofi, uneori îngheţaţi şi stricaţi, cu o rudă de salam cu soia. Din acest punct de vedere, „Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei“ ne-a ţinut la respect. Nu ne ghiftuiam cu atât de multă carne de porc, ceea ce ne place nouă cel mai mult, iar de nevoie, cred că eram campionii Europei la consumul de gheare, gâturi şi capete de pui şi copite de porci.

Dar, pe de altă parte, hai să fim serioşi, nu am fost mai sănătoşi deoarece consumam carne mai puţină, peşte şi legume mai multe, ci pentru că mâncarea era mai sănătoasă decât cea pe care o băgăm astăzi în noi zi de zi: hot-dog, kebab, pleskaviţa şi toate prostiile de produse de fast-food care mustesc de E-uri. Aproape două miliarde de oameni din toată lumea sunt supraponderali, iar alţi 700 de milioane sunt obezi din cauza consumului constant de produse fast-food. Rata obezităţii în Europa trece de 10%, în timp ce în SUA 60% dintre persoane sunt supraponderale sau obeze. În aceste condiţii, românii nu puteau să facă excepţie. În primii ani de după revoluţie au mâncat cât pentru 40 de ani de comunism. Au mâncat cu gândul la peştele congelat, la copitele de porci, ghearele şi gâturile de pui şi au uitat mersul pe jos.

Întrebare: a fost mai bine atunci, când „posteam“ aproape tot timpul, dar eram mai sănătoşi, sau este mai bine acum, când ne hrănim cu tot ce poftim, dar nu ne putem apleca să ne legăm şireturile la pantofi?