Articol

De mâine începe Postul Mare. Până la Paşte, credincioşii vor trăi în rugăciuni şi în post, îşi vor struni poftele lumeşti şi vor încerca să fie mai buni şi mai înţelegători cu semenii. Teoretic. Practic, lucririle nu par să stea la fel.  Aşa este de când lumea şi pământul, evlavioşi în timpul slujbelor de duminică şi bârfitori de cum au terminat de pupat poala popii şi au ieşit pe uşa biserici.

Dar până atunci, astăzi, în ultima duminică de dinaintea postului, oamenii satelor vor pune în scenă vechi obiceiuri nelipsite din ritualul tradiţiilor strămoşesti. În ciuda pervertirii vremurilor, localnicii se vor aduna de Lăsata Secului în jurul focurilor unde vor spune vrute şi nevrute despre unul sau altul, vor bea răchie sau vin şi se vor veseli. De la o vreme, însă, aceste lucruri „vrute şi nevrute” se rostesc cu jumătate gură. Înainte vreme, oamenii se adunau lângă focuri şi strigau în gura mare să audă şi cei din deal sau cei din vale: „Aţi auzit, bă, fata lui cutare a fost prinsă sărutându-se cu băiatu’ lu’cutărică?”. Răspunsul celor din deal nu se lăsa aşteptat:  „Am auzit, bă, dar cică pe fată nu o vor părinţii băiatului, că nu au zestre să-i dea”. Iar cei din vale răspundeau şi ei în aceeaşi notă veselă. „Ba, nu-i aşa, cică ea s-a mai pupat şi cu alţii băieţi din sat”. E ceea ce spuneam mai înainte: bârfă pe faţă, dar fără ca personajele respective să se fi supărat dintr-un fleac că ăsta.

Ei, bine, lumea de astăzi trepidează şi reacţionează altfel decât în trecut, vorbele  nu mai are valoarea celor rostite cândva de moşii şi părinâii lor, bârfa nu mai este privită ca bârfă, ci ca şi calomnie. Că în loc de fata lui cutare s-a sărutat cu băiatul lui cutărică, se zice că aceasta, deşi e minoră, face prostii, de oameni mari (!), cu băiatul lui cutărică, un şmecheraş care se iubeşte cu femeile măritate care au bărbaţii plecaţi la muncă în străinătate.

Pare doar un nevinovat scenariu. În realitate, însă, lucrurile stau tocmai aşa. În unele sate s-a renunţat la strigături de acest gen, tocmai de teama ca bârfa să nu se transforme în calomnie, iar aceasta într-un dosar penal. Focurile din Lăsata Secului rămân, dar nu şi bârfele care dădeau tot farmecul acelor tradiţii care s-au păstrat sute de ani.