Articol

În urmă cu ceva ani, Virgil Ianţu prezenta o emisiune de succes la TV, în care kinderii interpretau rolul principal în „Copiii spun lucruri trăsnite”. O emisiune la care ne amuzam copios, râdeam sănătos, pentru că acei copii „dădeau din casă”, cum se spune în jargon, lucruri pe care un om matur nu l-ar fi făcut. Cel puţin aşa credeam noi la vremea respectivă. Timpul mi-a dovedit că nu doar prichindeii sunt în stare să spună lucruri trăsnite, iar atunci când toate astea vin de la un ditamai ministru, e clar că Ianţu, sau altcineva, ar trebui să gândească la un format de acest gen pentru părinţi, bunici, politicieni.

Într-o emisiune la televizor (televiziunea este locul cu predilecţie în care politicienii ţin neaparat să se facă de cacao), ministrul Educaţiei, Liviu Pop, a vrut să ne demonstreze de ce este în stare un membru al guvernului când una gândeşte şi altceva îi iese din gură. Deşi este profesor de ştiinţe exacte, Pop a început să filosofeze pe seama educaţiei, spunând de spre aceasta că este gratuită, după cum o stipulează Constituţia. Văzând că moderatorul îi zâmbea înţelegător, ministru a întors-o ca la Ploieşti, simţindu-se dator să explice cu umor, negru, cum stau lucrurile în realitate: „Educația este gratuită conform Constituției! În fapt, cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate. Părintele asigură altă parte din gratuitate, dar pentru copil e gratuit! Copilul nu plătește nimic! Dar plătește școala și părintele”.

Ei, stimabile, adânc ai grăit, ca un om mare (era să zic bătrân), care cândva se uita la emisiunea lui Ianţu. Caţavencu şi Farfuridi te-ar invidia pentru acurateţea cuvintelor scoase la lumină din puţul gândirii. Asta ca să nu fiu rău şi să nu spun că răspunsul e demn de Vax populi a lui Răzvan Niculescu, de la Starea Naţiei. Carevasăzică, învăţământul este gratuit, pentru că aşa spune cartea cărţilor, dar numai pentru copil. Pentru mă-sa şi ta-su, nu. Ei dacă nu scot bani din buzunar, nu mai e gratuit învăţământul...

Frumos, nu am ce să zic. E ca şi atunci când ajungi în spital. Chiar dacă ai card de sănătate, operaţia se plăteşte, medicii la fel, asistentele sunt şi ele recompensate, la fel şi infirmierele, brancardierii şi paznicul care te lasă să treci la poartă, iar pacientul, dacă mai e în viaţă, e fericit că serviciile medicale în spitalele din România sunt gratuite. Că de aia îi trage statul lună de lună din salariu contrtibuţia pentru sănătate.