Articol

Paris, 5 mai /BMTF/ - Candidații la alegerile prezidențiale din Franța s-au debarasat de "constrîngerile" mediatice cu ajutorul rețelelor de socializare, care le permit să-și promoveze mesajul, dar cu riscul de a se adresa numai publicului deja fidel, relatează AFP într-un comentariu publicat joi, preluat de Agerpres.

Unii dintre acești candidații au lansat vorbe foarte dure, acuzînd ziariștii și presa în general că formează o castă mediatică, un sistem ori că vînează oameni, îi ignoră pe acei politicieni mai puțin cunoscuți sau le denaturează declarațiile și că manifestă interes doar pentru propriile afaceri din sectorul mass-media.

Prin urmare, aspiranții la președinția Franței s-au orientat către Facebook, Twitter și YouTube, întrucît rețelele de socializare le permit să nu mai depindă de intermediari și să se adreseze cetățenilor fără a fi nevoiți să mai răspundă întrebărilor puse de ziariști, explică specialistul în comunicare publică Philippe Maarek.

Mulți politicieni cred că Facebook și Twitter sînt jocuri pentru tineri. Ei nu își dau seama că acestea permit construirea unei conștiințe colective, declara în anul 2015 Jean-Luc Mélenchon, liderul stângii radicale clasat al patrulea în primul tur alegerilor prezidențiale, cu 19,5% din voturi.

Iar exemplul cel mai elocvent este canalul pe care el l-a creat pe YouTube. Cu peste 355.000 de abonați la acest canal, Mélenchon și-a creat o importantă forță mediatică pe care, chiar dacă a pierdut cursa prezidențială, o va folosi pentru legislativele din iunie.

Artizanul acestui canal, Antoine Léaument, subliniază că în mass-media tradiționale politicienilor nu li se oferă suficient spațiu de timp pentru a-și explica programul și nici nu își pot alege temele abordate, un motiv fiind și reglementările impuse de autoritatea din domeniul audiovizualului. În cazul lui Mélenchon, datorită YouTube el a reușit să realizeze o emisiune cu o durată de cinci ore dedicată exclusiv programului său politic.

Dar acest fenomen nu este întîlnit doar în Franța. În Spania de exemplu, un alt lider al stîngii radicale, Pablo Iglesias, are tot pe YouTube propria emisiune de interviuri, preluată și de o televiziune locală din Madrid.

În Italia, formațiunea naționalistă Mișcarea Cinci Stele s-a născut tot pe internet, cu ajutorul blogger-ului Beppe Grillo, care în primii săi ani de implicare în politică a refuzat orice contact cu ziariștii.

Mai recent, și noul președinte american, Donald Trump, și-a lansat la sfîrșitul campaniei electorale o emisiune difuzată cotidian pe Facebook pentru a ocoli mass-media corupte.

Însă o problemă a acestei noi modalități de comunicare este că ea riscă să se adreseze doar publicului deja convins de politicianul care apelează la ea. Totuși, aici există unele nuanțe. Pe Facebook, algoritmul ne închide într-o bulă și ne adresăm în principal militanților noștri, în timp ce pe YouTube algoritmul funcționează pe tematici, iar această ultimă modalitate lărgește audiența și creează un mediu de mase, notează Antoine Léaument.

Dar în condițiile în care, potrivit unui sondaj efectuat în Franța, circa trei sferturi dintre tinerii cu vîrste de până la 25 de ani se informează pe rețelele de socializare, astfel de modalități de comunicare, ce evită adesea prezentarea punctelor de vedere opuse, provoacă și unele îngrijorări.

Ne întoarcem la propagandă, consideră istoricul Christian Delporte. Sîntem în fața unei demediatizări, o tentativă de a priva de cuvînt jurnaliștii în numele adevărului, explică el.

O opinie mai nuanțată este exprimată de cercetătorul în științe ale informației Arnaud Mercier, care amintește de puternica tradiție a presei de opinie în Franța.

În anii '50, muncitorii citeau numai L'Humanité (cotidianul Partidului Comunist francez). În realitate, citim numai punctul de vedere care ne convine. Este o tendință naturală care nu este specifică rețelelor de socializare. Acestea nu fac decît să amplifice o dinamică deja existentă, apreciază acest interlocutor. (Sursa: M-SecurityNews)