Articol

Pe vremea lui Ceauşescu ni se dădea la televizor un meci de fotbal din categoria ori divizia A. Doar când erau programate celebrele cuplaje pe 23 August, vedeam şi noi două meciuri. Iar acest lucru se întâmpla doar duminica, cu tribunele pline-ochi, cu transmisiuni alternative la radio, în care excelau Domozină, Ghiţulescu şi, mai ales, inegalabilul Ilie Dobre care a intrat în cartea recordurilor cu transmiterea unui gol, fără respiraţie, timp de 35 sec şi 6 sutimi.

Astăzi, avem şase transmisiuni directe, începând de vineri şi până luni, tribune pustii, suporteri scârbiţi, jucători anemici, jumătate crescuţi la noi, jumătate aduşi din toate colţurile lumii, mercenari ori, în cel mai bun caz, întreţinători de familii în cine ştie ce triburi africane. Fotbalul lipseşte, să nu mai vorbesc de fotbalul spectacol oferit, cândva, de Gică Dobrin, Ilie Balaci, Dănuţ Lupu ori Gică Hagi. Chiar şi după o noapte petrecută cu lăutarii după ei, Dobrin şi Lupu erau cum sunt astăzi Mesi faţă de unul crescut la nu ştiu ce academie de fotbal sau adus de la dracu-n praznic. În schimb, ne mândrim cu cei plecaţi să joace în campionatele din Europa unde freacă tuşa, de când ajung acolo până pleacă în alte părţi.

Sigur, pot fi subiectiv, întorcându-mă la nişte fotbalişti care se calificau la campionate europene şi mondiale, jucau semifinale şi finale de cupe europene.  Întorcându-mă la parfumul acelor duminici inegalabile  (să ne aminitim doar ce era în Valea Domanului), care nu se vor mai repeta. Şi de ce n-aş fi subiectiv cât timp văd rezultatele reprezentantelor noastre în cupele europene. Viitorul şi Steaua au luat împreună 12 goluri şi au înscris doar două. Adică, campiona şi vicecampioana. Pe Viitorul a eliminat-o  o echipă din Cipru. Mai mare ruşinea. Pe vremea lui Dobrin, Balaci şi Lupu, ciprioţii nici nu îndrăzneau să ridice privirea în faţa noastră. Naţionala se chinuie să nu ajungă în aceeaşi grupă valorică cu Kosovo, Lichtenstein Luxemburg, că Islanda şi Feroe sunt de mult peste noi. Şi aş putea continua cu constatările unu fotbal românesc bolnav.

Şi atunci, să nu te întorci la vremurile în care abia aşteptai să vezi un meci de fotbal la televizor?