Articol

Unde e programul acela perfect de guvernare , pe care Grindeanu n-a ştiut să-l aplice?! Programul acela, punct cu punct, virgulă cu virgulă, liniuţă cu liniuţă, pe care, în urmă cu câteva săptămâni, preşedintele social-democraţilor, Liviu Dragnea, ni-l desena seara la televizor, ca să ne arate cum ne va duce pe culmi de progres şi civilizaţie! Cu condiţia să fie respectat! Un program la care s-a muncit câţiva ani(!), zi şi noapte, cu specialişti care mai de care! Programul a fost prezentat, reprezentat, şi în campania electorală din 2016, un program beton, infailibil, indestructibil, cu trepte de creştere şi dezvoltare până în 2020. Bine, electoratul a reţinut exclusiv creşterile de salarii, care sunau atrăgător şi care au atras votul românilor ca hârtia dulce şi lipicioasă de prins muşte.

Deci, programul acela de poveste,... a rămas poveste! A fost schimbat într-o singură noapte! A fost schimbat atât de repede, încât ministrul finanţelor nici n-a apucat să-l citească! E vorba despre ministrul finanţelor, da?! Una din piesele cele mai importante în mecanismul guvernării! Lui, ministrului, i-a rămas în cap chestia cu desfiinţarea Pilonului II de pensii, desfiinţare care cu siguranţă s-a discutat(!). Atât a putut să reţină, atât a putut să declare. Doar că, spre dimineaţă, când el, ministrul, moţăia emoţionat(!), s-a mai schimbat o dată programul de guvernare!

Aşadar, s-au schimbat impozite şi taxe, s-au schimbat date de aplicare a unor măsuri, s-a schimbat programul de guvernare. Peste noapte!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la Palatul Victoria, unde lega Dragnea o şfară de grindeanu cu motocei la capăt, de crăpau miniştrii jucându-se cu ei, nu mai am nicio încredere!

Treaba e că, noi, plătitorii de taxe şi impozite, telespectatorii la spectacolul politic (cum ar veni, telectoratul), ne dăm seama tot mai mult cât de precari, cât de futili, sunt oamenii aceia în costume impecabile, care pozează în cunoscători, în specialişti, prin palatele de unde se conduce ţara. Şi constatăm că, da, aşa e; politica e un mod de a minţi cât mai frumos, cât mai credibil poporul, ca să primeşti puterea şi banii. Paradoxul e că, de data aceasta, nici nu mai este vorba despre vreo minciună credibilă sau, măcar, elegantă. Ba, e vorba despre minciună jegoasă, pe faţă!

Atunci, de ce rămân tot ei la masa-ntinsă? Simplu, din două motive (triste), exprimate în subtext şi de discursul preşedintelui Iohannis:

1. I-aţi ales, spălaţi-vă pe cap cu ei!
2. N-avem alţii, dom’ne, n-avem alţii!