Articol

Peste puțin timp încep negeile de pe Valea Bistrei. La Obreja, Var, Ciuta, Glimboca, Oțelu, Cireșa, Zăvoi, Măru, Crâșma, Valea Bistrei, Marga, Băuțari și Bucova. Petreceri de petreceri, cu muzâcă din cea mai bună, cu goști unu’ și unu’, veniți din toate colțurile Banatului, pentru a petrece trei zile și trei nopți, ca la nunțile împărătești din poveștile lui Ispirescu. E cunoscut faptul că, mai mare fală ca la bănățanul de pe Valea Bistrei nu există niciunde în lume. Știe să povestească, să se laude și să se petreacă la zi de sărbătoare, e pătimaș și concentrează toată atenția celor din jurul său.

Anul acesta, negeile de pe Valea Bistrei se anunță ceva mai triste, mai puțin strălucitoare. Doi dintre corifeii politici ai vremurilor noastre nu vor fi acasă să deschidă ruga cu tradiționalul brâu, să bage euroii la sutienul cântăreței, să spargă pahare, să primească dedicații muzicale de la toți prietenii de interese, ori să le cânte torogoata la ureche. Iancu Simion-Simi, „Împăratul“ Văii Bistrei, și Ionesie Ghiorghioni, se vor afla departe de casă, într-o celulă cu paturi suprapuse și cu băncuțe la interval. În locul lui Ciuciulică și Olani, celor doi le vor cânta, în strună, în cel mai bun caz, gardienii care îi vor duce la sala de mese sau în curte, la plimbarea obligatorie. Și, apropos de paturi suprapuse, dacă va ajunge în aceeași celulă cu Simi, ceea ce este posibil, Ghiorghioni s-ar putea alege cu patul de sus, să-și amintească nu doar de armată, cât mai ales de vremea când era decât un simplu „bulangiu politic“ al acestui județ.

Dar asta nu este totul. Mai spre toamnă vor începe balurile vânătorilor. Pe la Iersig, Fârliug și mai știu eu pe unde. Și iarăși va fi tristețe când adevărații bărbați vor simți că din rândul lor lipsește cel mai destoinic și mai iubit vânător și pescar din pădurile cărășene. Nu știu ce petreceri vor fi alea, fără Ionesie, îmbrăcat ca un tirolez, omul care ajunsese la deplina maturitate, de se pricepea la tot și la toate, în afară de gramatica limbii române, care pentru el era la fel de grea precum aritmetica din clasele I-IV. Un bal fără „șăfu“ Ghiorghioni așezat în capul mesei, cântându-i muzâca la ureche, înconjurat de animatoare,jucând ardeleana, aruncând, ca pe confetii, bani în stânga și în dreapta și fără brâul vânătorilor condus de el, e ca și Balcul fără Țiriac. Așa gândesc cei care se obișnuiseră să-i ciugulească din palmă și să-l facă să creadă, vai mama lui, că ajunsese, cu adevărat, buricul pământului, omul care le știa pe toate și care în nemernicia lui, le-a cerut judecătorilor să-l cerceteze în libertate, pentru a duce la bun sfârșit munca de la Consiliul județean.

Cu siguranță, că după ce se va întoarce acasă și nimeni nu-l va mai băga în seamă, se va trezi din visul urât al ultimilor zece ani șiva înțelege că și alți bulangii politici au suficient sânge în instalație pentru a deschide ruga sau balul cu brâul bănățenilor.