Articol

Ce vrea un student de la Universitatea din Reşiţa? Ca orice student din lumea largă, studentul reşiţean se aşteaptă să fie privit cu respect de familie şi societate. Respectul familiei şi-l câştigă din momentul în care este admis în universitate. Mama e numai una, tatăl, probabil, şi el, şi amândoi se mândresc cu tânărul învăţăcel, viitorul inginer, economist, profesor. Până aici e bine. Peste toate, însă, studentul vrea să ducă o viaţă studenţească. Adică o viaţă cu învăţătură şi distracţie. Mă rog, la mulţi dintre studenţi ordinea poate fi şi inversă, distracţie şi învăţătură. Şi nu trebuie să ne mirăm de acest lucru, fiindcă entuziasmul, bucuria, nevoia de experienţe noi şi plăcute sunt specifice tinereţii.

Deci, intră tânărul la universitate, devine student şi ce găseşte el acolo? Îşi găseşte colegii, găseşte zâmbete, ochi strălucitori şi curioşi, pereţi, bănci şi nişte profesori. În cazul nostru, profesori de la Universitatea „Eftimie Murgu” Reşiţa. Pentru început, aceştia îi inspiră admiraţie şi respect. Poate şi puţină teamă.

Ce găseşte, însă, studentul de astăzi, în anul alegerilor pentru funcţiile de conducere din universitate? Găseşte un viespar de intrigi, sforării, duşmănii, atacuri la persoană, ameninţări, procese. Aceasta pentru că mulţi dascăli îşi uită menirea de dascăl şi se concentrează pe obţinerea de funcţii. Pentru aceasta calcă în picioare orice regulă, orice normă de bun simţ, şi nu ezită să lovească în colegii... duşmani. Aşadar, alegerile nu prea seamnă a alegeri, ci a câmp de luptă. Cu siguranţă, studentul nostru nu se aştepta la aşa ceva. Atmosfera aceasta îl stresează, îl deprimă, îl demoralizează.

Ieri, studenţii de la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa şi-au dat demisia, aproape toţi, din funcţiile pe care le deţin în organismele de conducere ale instituţiei. Un gest fără precedent, un gest radical, urmare a tensiunilor acute din universitate. Momentan, UEM Reşiţa este blocată, fiindcă organismele de conducere nu îşi pot exercita atribuţiile, fiind incomplete.

Cum s-a ajuns aici? În primul rând din cauză că şi universitatea reşiţeană poartă în spate o istorie a numirilor politice. Nu contează cât eşti de bun sau prost rector, dacă eşti numit politic, vei fi privit ca un intrus politruc. Este posibil ca anul acesta, pentru prima oară, alegerile să fi fost mai puţin (sau deloc) politizate, însă istoria politică de care vorbeam stârneşte încă resentimente, uri, dorinţe de revanşă. Al doilea element care conduce la lupte murdare interne este cel legat de bani. Diferenţele mari, mult prea mari, dintre salariile dascălilor fără funcţii şi salariile celor cu funcţii dau naştere la frustrări şi duşmănii imposibil de stăpânit. Astfel, dascălii uită de studenţi, uită de menirea lor de dascăl şi se angajează în lupte, grupaţi pe simpatii şi pe interese.

Consecinţa? Studenţii fug din zona de „război”, un război care nu este al lor, şi depun armele. Pentru că, aşa cum declară, vor linişte. Vor liniştea care să le permită să înveţe şi să se bucure de studenţie. Deocamdată au demisionat din funcţiile de conducere. Să nu se mire dascălii noştri universitari dacă studenţii vor abandona şi universitatea. Şi, în situaţia aceasta, să nu ne mai mirăm nici noi că sunt prea puţini studenţi la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa. Tot mai puţini.