Articol

Până de curând știam că, în perioada interbelică, România era considerată drept grânarul Europei. Că exporturile de porumb și grâu satisfăceau o parte importantă din necesarul de hrană al nemților și englezilor. Așa am învățat în școală dar, și după 1989, am continuat să trăiesc cu acest adevăr. Deunăzi, am citit că povestea cu grânarul interbelic românesc a fost un mare fâs. O poveste inventată și întreținută de naționaliștii care au scris istoria în ultimii 75 de ani. Că, de fapt, doar zece la sută din cerealele romnânești plecau la export, iar în condițiile în care agricultura se făcea cu plugul tras de boi, ar fi fost imposibil ca România să sature sute de milioane de europeni. Nu știu dacă e adevărat sau nu ce se scrie în ultima vreme. Cert este că se spulberă încă un mit legat de trecutul nostru, iar acest lucru se datorează nu străinilor, ci unui cercetător, sau cum s-o numi el, de pe la noi.

În timp ce nemții se mândresc cu legenda lui Siegfried, spaniolii cu Cidul, iar nordicii cu Erik cel Roșu, noi demonetizăm miturile cu care am crescut. Mai nou, am aflat că Ștefan cel Mare nu era chiar atât de viteaz și de creștin cum s-a spus, că Vlad Țepeș nu era un tip cumsecade cu oamenii fără casă, bolnavii și cerșetorii, că Horea nu ar fi fost un amărât de iobag, ci un ditamai mason dintr-o loja apropiată împăratului de la Viena. Nici despre Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân ori Al. Ioan Cuza nu se mai spun lucruri despre care am învățat în școală. De ce? Pentru că, dincolo de ideologia celui care scrie istoria, stă în firea noastră să ne disprețuim valorile și trecutul. Să le găsim mereu nod în papură celor care ne-au condus. Ceva care să arunce o urmă de îndoială asupra lor și chiar să-i stigmatizeze. Nu cred că personaje din istoria altor popoare au fost mai breze, mai bune la suflet și mai drepte. Conducătorii sunt și ei oameni, cu bune și cu rele. Numai că alții au grijă de miturile lângă care s-au născut și au crescut. Pe când noi...

Aș fi curios să știu dacă peste un veac cronicarul va reține că Ion Iliescu a chemat minerii în Piața Universității, că Emil Constantinescu s-a declarat învins de securiști în mandatul său la Cotroceni și că pe vremea lui Băsescu au dispărut până și bărcile de salvare din flota de dinainte de 1989. Sau, te pomenești că peste ani și ani istoria va reține doar cât au fost ei de buni, de drepți, de mari și de viteji?