Articol

După runda de discuții de ieri de la Palatul Victoria, sindicatele amenință cu proteste în februarie. O amenințare făcută cu jumătate de gură de acest guru al mișcării sindicale de la noi, Bogdan Hossu. Liderii cer salariul minim pe economie de 1.200 de lei, începând chiar din data de 1 ianuarie 2016, pe când tehnocrații lui Cioloș trag de timp, ca la fotbal, propunând luna mai. Dacă ar fi după ei, cu siguranță că salariul minim ar rămâne neschimbat. Ghinionul lor și norocul altora cu alegerile de anul viitor. Oricât s-ar da de tehnocrați,  puțină culoare (politică) în obrăjori, nu strică.

Liderii de sindicat sunt veterani, unii și aceiași de ani și ani, precum generalii sovietici din al Doilea Război Mondial. Dacă înainte vreme se diferențiau prin numărul de sindicaliști din cartelele, blocurile și confederațiile pe care le conduceau, astăzi par mai uniți ca niciodată, și asta pentru că, și unii, și alții riscă să rămână fără armata de protestatari în stradă, care pe vremuri avea puterea să schimbe conduceri de fabrici și uzine ori  prefecți. E drept, nu trebuie să le plângem de milă. De-a lungul anilor au avut grijă să-și pun de-o parte, suficient pentru zilele negre ale bătrâneții.

Cît privește Guvernul Cioloș, e clar că acesta este între ciocan și nicovală. Dacă ar fi comentat situația în calitate de simplu invitat într-un studiou de televiziune, cu siguranță că actualul premier ar fi privit cu totul altfel lucrurile. Le-ar fi întors pe toate fețele, s-ar fi întrebat și ar fi întrebat despre sursele de alimentare ale bugetului, iar concluzia ar fi fost mai degrabă că nu se poate ajunge cu salariul minim pe economie la 1.200 de lei. Dar așa, va trebui să înghită și să tacă, dacă vrea să nu se facă de râs până la vară.

Iar dacă va ceda în fața sindicaliștilor și a celor care cer pensii speciale, atunci primul-ministru are obligația morală să se gândească și la pensionari, copii, șomeri, persoane cu dizabilități, revoluționari, medici și profesori că și ei sunt români. Ce dacă economia nu suportă un efort financiar atât de mare. E an electoral și este musai să mulțumească pe toată lumea, de la opincă la Vlădică, altfel riscă să facă Paștele ca simplu cetățean al acestei țări care din patru în patru ani simte gustul pomenilor electorale. Că așa e obiceiul și doar n-o să vină Cioloș acum să ne strice nouă datinile post-decembriste.