Articol

Precizez de la început că nu sunt unul dintre aceia care susţin că PSD-ul este „Ciuma Roşie”. PSD-ul actual are tot atâta legătură cu comunismul, câtă au şi celelalte partide, care au foşti comunişti sau fii de comunişti în structuri. Nici mai mult nici mai puţin. Dimpotrivă, susţin că social-democraţia şi principalul partid care o reprezintă în România sunt necesare în balanţa politică a ţării. Iar să spui că PSD-ul este „Ciuma Roşie”, e la fel de violent şi periculos cu a-l face pe Iohannis „nazist”!  Sunt vorbe grele, spuse la nervi.

Într-adevăr, acum, balanţa s-a înclinat foarte mult spre PSD, s-a înclinat legitim, prin alegeri libere, şi PSD-ul trebuie să guverneze. Aşa cred, spun şi o repet. O repetă şi pesediştii. Aceasta, desigur, îi enervează destul de tare pe cei care sunt antipesedişti, însă, nu au ce face, pentru că au pierdut alegerile pe mâna lor. Opoziţia politică, în speţă PNL-ul, este pe burtă şi va mai dura până să se ridice în genunchi, apoi, în picioare. Tocmai de aceea spun că, în această situaţie extrem de avantajoasă, este uimitor cum PSD-ul este „capabil” să-şi tragă singur şuturi în cur!

Aşadar, PSD-ul a propus un program de guvernare care „i-a fermecat” pe români. Ceea ce nu este condamnabil. Până la urmă, acesta şi este rolul unui partid politic: să ofere un pachet de promisini credibile, hai să le zicem angajamente, pentru care alegătorii votează partidul, îi dau încrederea şi puterea. E un fel de contract între partid şi alegători. Partidul începe să-şi pună în aplicare programul. Dacă iese bine, sau măcar binişor, contractul se prelungeşte. Dacă nu, alţii la rând!

Încă o dată spun că ştiu oameni de toată stima din rândurile social-democraţilor. Am şi încredere în ei, atât cât poţi avea într-un politician, care, să recunoaştem, trebuie să urmeze linia partidului. Dar şi asta e normal, fără disciplină nu se poate construi nimic. Însă, în ochii mei, PSD-ul pierde enorm prin televiziunile care îl susţin, în mod deşănţat şi manipulator. Cum poţi să ai încredere într-un partid ce se lasă reprezentat de o televiziune care, când o parte a populaţiei se arată nemulţumită şi protestează, scoate în faţă incendiul de la „Colectiv”, ca şi când acela a fost dovedit că a fost provocat de preşedintele Iohannis (!) şi pune în oglindă incendiul de la „Bamboo”, cum că şi acesta seamnă cu „Colectiv”, deci e aceeaşi manevră iohannistă şi soroşistă? Şi arată imagini cu ruinele Bamboo şi pe burtieră scrie „Implicarea lui Kövesi, dovedită”. După care, tot pe burtieră: „Declaraţiile care aruncă în aer scenariul lui Iohannis”. Şi sunt povestite declaraţiile patronilor de la Bamboo, cum că incendiul a fost pus de o mână criminală. Bun, şi ce dacă?! Posibil să fi fost o mână criminală, dar să vedem a cui? N-o fi cumva o reglare de conturi între interlopi? Nu ştim. Nu o mai lungesc, doar spun că, în situaţia clară în care oamenii au ieşit să protesteze împotriva ordonanţelor cu graţierea şi Codul Penal, acele televiziuni, pentru început, nu au discutat deloc problema ordonanţelor, ci au arătat „duşmanul” cu degetul: Iohannis şi „binomul” (DNA-SRI). În primul rând, preşedintele care manipulează, dă foc, scoate oamenii în stradă!

Hmmm,... naiba ştie ce face PSD-ul, acum, că nu are opoziţie, parcă îşi caută un adversar.

E drept că teveurile respective au lăsat-o mai moale de când ministrul Justiţiei, Florin Iordache, a recunoscut că în prima variantă a ordonanţei graţierii scăpau şi criminalii şi violatorii. Dar a corectat şi, în noua variantă, nu mai scapă. Plus că, ieri, ministrul a convocat o „dezbatere”, supranumită, pe drept, „Poiana lui Iocan”, căci numai dezbatere n-a fost, ci un loc de refulare a celor pro şi a celor contra. Întreb doar atât, totuşi, în ce temei furtul a 200 de lei se pedepseşte, iar furtul unui funcţionar public devine infracţiune de la 200.000 de lei în sus?! Deci, nu e bine, domnilor PSD-işti! De aceea au ieşit oamenii în stradă. Deşi, să recunoaştem, nu a fost totul „parfum” în cazul protestelor. O dată că au fost ilegale, dar, repet, când masa de protestatari devine critică, bătând spre suta de mii de persoane, înainte de a te întreba de legalitate, trebuie să te întrebi ce a cauzat o nemulţumire atât de masivă. Nu, domnilor, în stradă n-a fost opoziţia politică, nici soroşiştii, nici iohanniştii. Au fost oamenii nemulţumiţi de graba suspectă cu care PSD-ul a vrut să strecoare pe sub uşă nişte legi care, cel puţin la prima vedere, urmăresc să avantajeze ceva clientelă politică aflată în dificultate. Că legile, aşa cum sunt ele acum, nu sunt perfecte şi trebuie modificate, sunt de acord. Dar uite că şi ministrul Justiţiei a declarat, ieri, după „Poiana lui Iocan”, că proiectele trebuie amendate. Că sunt necesare îmbunătăţiri. Bun aşa! Deci, tot răul spre bine!

De ce spun că în stradă n-a fost opoziţia politică, deşi, în mod natural, opoziţia a încercat să se lipească la proteste, cât de cât, să profite măcar puţin? La fel a făcut şi preşedintele, apoi s-a distanţat, sesizând pericolul anarhiei. (Vă amintiţi că la primele proteste i-am spus lui Iohannis să stea acasă, că nu e cazul...) Spun că în stradă n-a fost opoziţia politică pentru că, în nemulţumirea lor, oamenii, pe lângă „PSD - Ciuma Roşie” şi „DNA - să vină să vă ia!”, au strigat şi „Jos Parlamentul!”. Şi niciun politician nu strigă „Jos Parlamentul!”. Aceasta ar fi a doua problemă cu protestele. Nu e bine, domnilor protestatari, să dăm cu Parlamentul jos, căci acesta reprezintă o instituţie fundamentală a democraţiei. Prin el trebuie să treacă legile, în primul şi în primul rând, nu prin ordonanţe de urgenţă. Însă, în stradă au fost oamenii scârbiţi de politica făcută în ultimii 27 de ani, că prea s-a făcut pe cumetrii şi interese de gaşcă. Cel puţin acesta este sentimentul lor, al protestatarilor. Cine nu e de acord cu ei, să-i contrazică! Aştept răspuns, capitala şi provincia.