Articol

Bătălia formidabilă care se dă astăzi pentru Aquacaraș mă face să cred că nimic nu s-a schimbat în politica românească în ultimii 30 de ani! Ba da, mint! S-a schimbat! Politicienii de azi, indiferent de vîrstă sau de vechime în partide, sînt mai aroganți, mint mai frumos, au un PR mai bun, dar disprețul față de celălalt e direct proporțional cu investiția personală în aceste instrumente machiavelice.

A doua resursă strategică din lume, după petrol și gaz, este APA! Se duc războaie pentru apă, Golanul este ocupat pentru apă, pirații somalezi lovesc ȘI pentru apă (sau pentru lipsa ei!), o parte însemnată din migrația acestor ani este determinată de apă. În mic, în Caraș-Severin, cine deține controlul asupra Aquacaraș va deține resursa primordială – de bani, evident! - și controlul viitoarei și inevitabilei privatizări a societății. Că doar nu degeaba Europa a finanțat modernizarea acesteia! Așa se face, așa e procedura: comunitatea modernizează o companie, după care este cumpărată de un investitor strategic care scoate profitul! Apa-Nova din București, deținută de o companie franceză, reprezintă exemplul negativ în domeniu, francezii depunînd eforturi uriașe în vederea reabilitării infrastructurii vechi și depășite. Pa banii lor! Altfel te abonezi la profit dacă infrastructura e gata modernizată, pe bani europeni! Altfel negociezi tu, acționar, manager etc., inclusiv comisioanele și pozițiile ulterioare în societate...

Aquacarș este doar un exemplu local, minor, gregar în context național!

Tendința de colecționare a controlului politic asupra activelor economice face ca România și viitorul copiilor noștri să se joace pe sîrmă deasupra bălții cu crocodili. Astăzi, după 30 de ani de politică personală și nu în folosul concetățenilor, aproape jumătate dintre companiile active în România prezintă un risc de insolvenţă ridicat, conform unui studiu al agenţiei de rating şi evaluare COFACE. Această situaţie este explicată de fenomenul polarizării firmelor româneşti, mult mai accentuat comparativ cu Ungaria, Polonia sau Cehia. Spre exemplu, cele mai mari 10% din firmele româneşti deţineau la sfîrşitul anului 2015 peste 90 de procente din totalul veniturilor înregistrate de întreg mediul de afaceri, iar 99% dintre companiile româneşti se luptă pentru o cotă de piaţă de maximum 33%, în condiţii de concurenţă foarte agresivă şi economie subterană mult mai ridicată decît media înregistrată în UE.

Un alt studiu arată că România, alături de Italia și Croația, are cea mai mare rată a populației inactive din punct de vedere economic din Uniunea Europeană, în jur de 35% conform ultimele date din 2016 publicate astăzi de Oficiul European de Statistică, Eurostat. Sînt incluse aici persoanele care studiază sau fac cursuri de pregătire profesională, pensionarii, oamenii cu boli grave sau cu dizabilități, dar și cei aflați în șomaj, sau cei care pur și simplu nu mai primesc nici măcar asistență socială.

Datele sînt concludente și oglindesc interesul dat de clasa politică României, în ansamblu!

Aceste statistici trebuie așezate, însă, comparativ, față în față cu statisticile referitoare la averile personale ale politicienilor și oamenilor de partid. Un subiect la modă, în aceste zile, îl reprezintă Liviu Dragnea și presupusele sale legături de afaceri în Brazilia, firme, milioane de euro, dar și afacerist român spînzurat în avion, despre care Rise Project a publicat o serie de anchete, pentru care președintele Camerei Deputaților i-a chemat în judecată.

În spatele sărăciei din România, dincolo de corupţie – despre care mi-e greu să spun dacă e principalul factor –, se află un sistem de administraţie şi de organizare socială care a tăiat punţile de cooperare între judeţe. S-au tăiat mecanismele de cooperare între judeţe pe proiecte mari de infrastructură şi cele de cooperare dintre sate şi oraşe, iar proiectul eşuat al regionalizării din 2014 este legat de această chestiune. Sărăcia României vine din incapacitatea guvernelor de a dezvolta zona rurală. De 25 de ani, 44% din ţară trăieşte la sat!

România se află printre cele două sau trei state cele mai sărace din Europa în termeni de venit per capita. Este foarte logic ca acești auxiliari indigeni ai jafului neocolonial al României, colecționari de privilegii și averi fabuloase, să prefere să continue aceeași politică antinațională cît mai merge. Pentru că, nu-i așa?, scapă cine poate! Și ei pot!