Articol

Am observat că staţia de carburanţi din Reşiţa, zona Triaj, a intrat în funcţiune. E cochetă, e cu roşu şi alb, văd că opresc maşinile să ia combustibil. Eram, ieri, în taxi când am observat că e ceva agitaţie la staţie, sunt maşini la pompe, şi îl întreb pe taximetrist dacă „s-a dat drumu’”. „Da, zice taximetristul, de vreo două zile”. Şi? E bine că s-a făcut?, tatonez eu, să aflu cum gândeşte cetăţeanul. Asta, având în vedere că s-a consumat atâta energie, locală şi vocală, privind contestarea construcţiei obiectivului pe un spaţiu verde privat.

„Am fost şi eu să iau motorină, că ziceau că la ruşii ăştia o să fie mai ieftin! Draci, e acelaşi preţ ca la alealalte! Ne-or minţit! Io nu înţeleg cum e preţul ăsta la benzinăria rusească, când la ei curge benzina ca apa! Ei, au benzină, gârlă, că de aia şi au făcut ei maşinile alea mari, puternice. Pe ei nu i-o interesat niciodată economia! Numa’ puterea!”, zice taximetristul, făcând o radiografie fulger a economiei şi mentalităţii ruseşti. Pe urmă, trânteşte una, care merită toţi banii. Banii de taxi, vreau să zic. Spune taximetristul: „Io cred că ei ar lăsa la preţ, că ar vinde mai mult, dar cred că nu se poate să lase prea mult. Cred că au voie să lase numai câţiva bănuţi, pentru că altfel e concurenţă neroyală(!)”. Haha, am râs în barbă şi l-am întrebat, ce anume?! „E concurenţă neroyală! Păi, nu?!”, a spus uşor contrariat taximertistul. Pe urmă a lăsat baltă conversaţia. Probabil că şi-a dat seama că nu mă pricep la regulile economiei de piaţă!