Astăzi este Ajunul, iar mâine este Crăciunul, după calendarul Iulian, pe stil vechi. Hristos se rodi - Hristos s-a născut! Cu această formulă se salută credincioșii sârbi în zilele de sărbătoare. Pe data de 7 ianuarie, potrivit calendarului oficial, sârbii din România şi de pretutindeni sărbătoresc Crăciunul. Aceste decalaj se datorează celor două calendare, iulian şi gregorian. Ortodoxia s-a împărţit în două în urma Consfătuirii interortodoxe de la Constantinopol (1923), la care nu au participat cei care nu doreau adoptarea calendarul gregorian.
Au rămas pe vechiul calendar sau rit, ruşii, sârbii, bulgarii, ucrainenii, Patriarhia Ierusalimului şi mânăstirile de pe Muntele Athos. Chiar şi o parte dintre greci şi românii moldoveni au rămas pe vechiul ritual ortodox.
Trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian a suscitat discuţii şi dezbateri ce s-au întins pe o durată de câteva sute de ani. Lumea catolică a trecut la noul calendar sub Papa Grigore al XIII-lea, la 24 februarie 1582. Ţările necatolice din vest au adoptat acest calendar după anul 1700. Dar lumea ortodoxă a rămas o lungă perioadă de timp unită, toate bisericile funcţionau după calendarul iulian.
Trecerea unei părţi a ortodoxismului la noul calendar s-a înfăptuit din raţiuni politice. Această trecere s-a realizat după Revoluţia din Rusia. Adoptarea noului calendar, a fost ca un semnal de detaşare de comunism. Dar şi un act nedrept pentru Biserica Ortodoxă Rusă, care a fost martirizată şi decimată de comunişti. Biserica Ortodoxă Bulgară a adoptat calendarul gregorian mult mai târziu, în anul 1968. După Primăvara de la Praga. A fost tot o separare de internaţionalismul sovietic, în condițiile în care prindea contur epoca naţionalismului comunist.
Biserica Ortodoxă Sârbă, în data de 6 ianuarie, sărbătoreşte Ajunul Crăciunului sau Ziua Badniakului (badniakul este un vlăstar de stejar). Vecernia se încheie cu sfinţirea Badniakului mare şi a celor mici (rămurele de stejar). La terminarea vecerniei se împart credincioşilor badniakurile mici, pe care aceştia le iau acasă şi le aşează sub icoana praznicului casei, unde va sta până anul viitor.
Apoi afară, în avlia bisericii, badniakul mare se arde împreună cu badniakurile mici, care au stat un an în casele enoriaşilor. Un simbol al reînnoirii. În acest timp corul intonează troparul praznicului: Naşterea Ta Hristoase.
VLADA VIȘATOVICI
RSS Feed