Menu

Articol

Cum au ajuns politicienii să le fie scârbă de noi

După dispariția de pe scena politică românească a Partidului România Mare am sperat că nu ne vom mai întâlni cu partide de acest gen. Că spectacolele grotești oferite de-a lungul anilor de Tribun prin ziarele și revistele Tricolorul și România Mare și intervențiile de la televizor nu ne vor mai ieşi în cale. M-am înșelat amarnic şi asta pentru că, în fascinanta noastră Românie mereu se va găsi unu’ mai cu moț să ne dovedească contrariul. Așa cum e Cătălin Beciu, despre care se spune că este vicepreședintele ALDE, o formațiune ajunsă în poala Puterii. Iar Beciu ăsta s-a dat în stambă pe un site de socializare, rivalizând cu Vadim din momentele lui de criză paranoidă.

Ei, bine, acest vicepreședinte ALDE aruncă cu lături în cei care au protestat în stradă împotriva grațierii prin OUG propusă de guvern. Pe pagina de Facebook, i-a făcut naziști, cretini care „vor tortură în locul privării de libertate și lagăre de exterminare în locul închisorii“. Și i-a mai făcut și animale, despre care spune că îi este atât de scârbă, încât ar ieși împotriva lor, acolo, pe stradă. A reușit să și-i pună în cap nu doar pe cei ieșiți în stradă, ci și pe milioane de utilizatori ai site-ului de socializare deoarece, dincolo de orice, acest așa-zis politician s-a comportat ca unul scăpat de la balamuc. Într-un moment de delir, că altfel nu poate fi apreciat, a scris „Jos Koveși, Iohannis,Mungiu, Micțiunedi și, în general, jos cretinii și naziștii!“ Ce om limpede la minte ar scrie lucruri de acest gen și în acest mod? Ce om cu analizele la zi și-ar permite să facă astfel de aprecieri? Cu atât mai mult mă întreb, cu cât acest Beciu nu era văzut ca un nima-n drum, coate goale sau un linge-blide, ci un politician. Un lider de partid de la care ar trebui să învățăm lucruri după chipul și asemănarea celor care conduc ALDE.

De ce a fost posibil așa ceva? Pentru că în România orice bufon a ajuns să se creadă artist și orice cretin se vede politician. Orice frustrat aruncă mizeria la ușa celuilalt și orice paranoia confundă spitalul de nebuni cu o scenă, interpretându-l pe Cicero ori visându-se în straiele prințului Hamlet.

Powered by Jasper Roberts - Blog