Iată că m-am înşelat. Am crezut că Iohannis şi Ponta au fost aleşi de sistem, de un sistem mai larg, ca să cureţe sistemul ăsta al nostru, românesc, mai mic şi mai jegos. Adică, pe ăştia îi avem, cu ăştia defilăm. Nu este aşa, până la urmă şi premierul Victor Ponta va fi mâncat. Curăţenia se face până la capăt. Asta nu înseamnă că se face curăţenie totală. Ci, doar, că se face curăţenie până sus. Este normal să fie aşa, este logic. Pentru că, spre ghinionul lui, Victor Ponta, deşi este tânăr, are o vechime considerabilă în sistemul politic despre care toţi ştim că a fost corupt, strâmb, putred.
Deşi se mai bucură de sprijin politic şi de simpatia unui număr destul de mare de membri de partid, nu cred că Victor Ponta mai poate trece peste acuzaţiile de spălare de bani şi conflict de interese, cum a trecut peste scandalul cu plagiatul lucrării de doctorat. Deşi spune că nu demisionează, nu cred că va putea rezista presiunii exercitate de preşedinte, de opoziţie, de presă, de opinia publică, de opinia publică internaţională, de presiunea exercitată de proprii oameni din partid, chiar şi de cei deja condmanaţi, pentru că ei ştiu că Victor Ponta a fost la fel ca ei. Nici nu se putea să fie altfel. Din punctul acesta de vedere, Ponta are un fel de scuză; nu puteai să intri în horă, dacă nu jucai după muzica, după ritmul stabilit în anii ’90 şi rafinat după anii 2000. Sistemul în care economia era legată de politic, ca să facă bani pentru politic. Toţi cei care au deţinut puterea pe vremea lui Iliescu, Năstase, Băsescu şi Boc sunt contaminaţi de sistemul corupt, care făcea, printre altele, ca banii să lucreze ineficient. Peste Constantinescu am sărit, fiindcă atunci era o brambureală, care cu greu poate fi definită. Oricum, cu sau fără voia lui, vremea lui Constantinescu a fost vremea marilor retrocedări. Se sparie gândul, când te gândeşti ce-a fost şi-atunci. Atâţi câţi au fost, mulţi, puţini, banii nu au constituit un motor de dezvoltare a societăţii, ci un obiectiv în sine pentru care se băteau cei ce deţineau puterea. Asta a fost. Acum, zicem că justiţia face curăţenie. Nu o să poată face curăţenie totală. Dar, ideea e că politicienii care vor veni, unii mai noi, alţii cât de cât spălaţi, vor şti de frica justiţiei. Aşa cum ştiam noi de frica părinţilor şi a dascălilor, pe vremuri. Nu va fi un sistem perfect. E greu de muncit respectând reguli, legi. Dar e mai eficient şi, până la urmă, mai confortabil.