Articol

Până la începutul anilor ’90, fumul gros de la oțelăria Combinatului Siderurgic Reșița era semn de bunăstare pentru oraș. Cât timp fumul era purtat de vânt și dus la mulți kilometri de oraș, se indusese ideea că oamenii aveau o pâine de mâncat de la făbrică, și aceasta era cel mai important lucru. Cu toții erau deprinși cu o astfel de situație care se perpetua de peste două secole. În condițiile în care partidul era în toate, oamenii considerau că era firesc să fie așa, chiar dacă mulți s-au îmbolnăvit sau au murit din pricina silicozei.

Puțini își imaginau Reșița fără fum și cuptoarele Siemens Martin, fără emisii în natură. Era firesc să fie așa căci, lucrau într-un mediu de uzină, și nu într-o farmacie sau un birou, iar cei mai mulți făceau un titlu de glorie din aceasta. Dar și mai puțini îndrăzneau să vorbească de poluare, de măsurile ce puteau fi luate pentru stoparea ei. Dacă cineva ar fi îndrăznit să întrebe doar, ar fi fost repede lămurit de propagandiștii, cu grija partidului față de oamenii muncii. Cât despre mitinguri, marșuri ori alte forme de proteste pe teme de ecologie, nici vorbă în acele vremuri în care localnicii ajunseseră să cunoască marca oțelului care se elabora în cuptor după culoarea fumului ce ieșea pe coșurile oțelăriei.

Surprinzător, astăzi când oțelăria electrică de la TMK – continuatorul cunoscutului CSR – este dotată cu filtre ce rețin emisiile de oxizi, iar procedeul de elaborare a oțelului este unul modern, se vorbește din nou despre poluare în Reșița. Este adevărat, nu mai este același fum de altădată, gros, persistent și încărcat cu emisii, dar se vorbește. Gospodinele știu cel mai bine când șterg praful de pe pervazul ferestrei. Azi îl ștergi, mâine se depune la loc. Unii spun că nu provine de la TMK, ci de la niște bulgari care prelucrează zgura din halda de pe Valea Țerovei. Garda de Mediu a dat amenzi, dar situația nu s-a schimbat prea mult. Doar numărul rapoartelor și a reclamațiilor crește de la o zi la alta, lucru ce pare să nu-i mai impresioneze pe poluatori care, ori s-au obișnuit cu amenzile, ori sfidează legea.

Nu știu ce se va întâmpla mâine-poimâine cu acest gen de poluare, însă un lucru este cert, cât timp pe coșul oțelăriei electrice va ieși un firicel de fum, Reșița va supraviețui, chiar dacă nu se va mai vorbi prea curând de bunăstare.