Articol

Actorul reşiţean Dan Mirea a intrat, aseară, în rolul principal al spectacolului „Bani din cer”, de Ray Cooney, o comedie bulevardieră scrisă cu vervă şi umor, pusă în scenă de regizorul Daniel Vulcu după toate regulile genului, exploatând din plin atât umorul de limbaj, cât şi, mai ales, pe cel de situaţie. Comedia a avut premiera, anul acesta, în 7 mai, pe scena Palatului Cultural din Reşiţa, cu Alexandru Cazan şi Andrada Samoilă în rolurile principale, fiind un spectacol de succes, aplaudat şi ovaţionat de publicul reşiţean.

Problemele (re)organizatorice prin care trece teatrul reşiţean au făcut necesară înlocuirea a doi dintre actorii care au fost în distribuţie la premieră, respectiv a lui Alexandru Cazan şi a lui Marian Stan. În locul lor, aseară, au urcat pe scândură Dan Mirea şi Florin Ruicu. Actorii reşiţeni au avut de depăşit o situaţie dificilă, fiindcă după ce un spectacol bine făcut se fixează în memoria spectatorilor, dar şi a colegilor actori, e foarte greu să ţii ştacheta sus, la nivelul aşteptărilor.

A fost, însă, bine! Toată trupa şi-a făcut treaba cu precizie de ceasornic, replicile s-au încrucişat ca spadele, umorul a scânteiat, uşile s-au deschis şi s-au închis alert, personajele au circulat, s-au ciocnit, s-au despărţit şi iarăşi s-au adunat sub semnul urgenţei, sub semnul surprizei şi al râsului în cascadă.

Vrând-nevrând, fiind vorba despre înlocuiri, suntem puşi în situaţia de a analiza comparativ pe actorii intraţi mai nou în distrbuţie, faţă de cei vechi, conştienţi fiind că şi în teatru, ca şi în viaţă, când se câştigă ceva, se pierde altceva. Şi invers.

Astfel, tinereţea şi exuberanţa lui Alexandru Cazan, au fost înlocuite cu experienţa şi expresivitatea lui Dan Mirea. Orice s-ar spune, Dan Mirea, deşi are o figură aparent comună, poate chiar ştearsă, face roluri mari de comedie, fiindcă reuşeşte să treacă de la o faţă dură de piatră, la una de cauciuc, de la figura prostului, la cea a şmecherului, de la o figură tâmpă, la una extrem de interesată, oscilând cu uşurinţă între plictiseală, spaimă, preocupare, haz sau disperare.

Florin Ruicu, fostul copil teribil al teatrului reşiţean, revine, în sfârşit, după o perioadă mai lungă, cu un rol mai consistent. E un rol secundar, însă, unul care contează în economia spectacolului. Spre deosebire de Marian Stan, care a făcut rolul detectivului escroc „apăsând puternic în pedală”, adică exagerând în mod inspirat trăsăturile de caracter ale personajului, Florin Ruicu şi-a construit personajul în mod deliberat mai reţinut, pentru ca atunci când, în vreo două momente, îşi dă drumul, hazul să fie cu atât mai exploziv. Doi actori, acelaşi rol, două personaje diferite.

Şi Marius Tudor cu Ana-Maria Cizler, în rolurile de soţ şi soţie, căzuţi ca muştele în laptele unei încurcături teribile, completează cu vervă şi haz galeria personaje prinse în vâltoarea unei aventuri incredibile. Al doilea poliţist, interpretat de Sorin Fruntelată şi taximetristul, făcut de Florin Ibraşi, sunt figuri pitoreşti, bine interpretate şi de mare ajutor întregului spectacol.

Dar, regina balului în acest spectacol, este Andrada Samoilă, care, să recunoaştem are un rol ofertant. Ea este tânăra soţie, încă îndrăgostită de soţul ei, dar care osilează între a-şi ajuta soţul să scape împreună cu ea din încurcături, ori să-i saboteze planurile de fugă, fiindcă nu doreşte să-şi abandoneze casa, oraşul, prietenii,.. pisica! Un rol bogat, dinamic, o echilibristică pe lamă de cuţit, bine, foarte bine, şi cu umor maxim realizate de Andrada Samoilă!

Aşadar, aseară, actorii reşiţeni „s-au făcut de râs” în mod admirabil! Sala arhiplină i-a aplaudat şi i-a chemat la rampă în mai multe rânduri.