Articol

Campania pentru alegerile europarlamentare se apropie. E adevărat, nu va fi una spectaculoasă, aşa cum sunt cele de la „generale“ şi „locale“, dar asta nu înseamnă că nu vor fi aruncate în joc toate resursele de care dispun partidele. Dacă pentru unii ele vor conta enorm, pentru alţii, învăţaţi cu succesul, nu înseamnă nici măcar un test, darămite o provocare. Sunt alegeri pe care le vor câştiga nu neaparat cei mai buni, ci aceia care vor avea discursul îndreptat spre ce va dori electoratul să audă: salarii majorate, pensii mai mari, statul paralel, lupta de clasă dusă cu băncile şi capitalul străin. Şi încă ceva, din arsenalul de metode folosite de liderii politici nu vor lipsi atacurile la persoană, nu că până acuma n-au existat, însă de data aceasta suntem atenţionaţi din timp despre dezvăluirile ce urmează să fie făcute.

De pildă, Liviu Dragnea ne spune acest lucru de vreo două luni.  Aşa a făcut-o şi la Reşiţa, la începutul lunii martie:  „Noi nu ne-am ocupat de ei, (Pro România) în virtutea bunului-simţ al PSD. Dar începând de astăzi, o să începem să ne ocupăm şi de ei, pentru că dacă vor adevărul o să vorbim câţi masoni sunt în acest partid, câţi securişti sunt în acest partid, ce afaceri învârt, care e legătura lor cu Serviciile Secrete. Trebuie să începem să spunem adevărul, despre toţi. Şi despre vedetele care se urcă pe nişte liste, şi despre foştii prim-miniştri care sunt cu plus şi minus. Românii vor să ştie adevărul, aşa vom face”. Interesant, nu-i aşa?

Nu faptul că Liviu Dragnea îi dă în gât pe masonii şi securiştii despre care spune  că ar exista în partidul condus de Ponta este surprinzător, ci întârzierea cu care o face. Cu Ponta, Grindeanu, Tudose, Ţuţuianu şi Mocioalcă a stat la aceeaşi masă, chiar şi la un spriţ, o partidă de vânătoare sau un pescuit în Deltă  ani şi ani. Şi atunci ştia despre ei că erau masoni şi securişti, că întinau idealurile partidului, însă a tăcut. I-a protejat cum a ştiut mai bine. Dacă toţi aceşti ameninţaţi cu dezvăluiri de apartenenţă la servicii sau cluburi aşa-zise oculte ar fi rămas în PSD, Dragnea nu ar fi ieşit în public cu astfel de declaraţii, iar noi am fi trăit cu impresia că sunt cei mai cinstiţi, frumoşi şi curaţi dintre pesedişti. Dar aşa, ce să credem? Că ieri erau într-un fel, iar astăzi în alt fel doar pentru că în mai avem alegeri europarlamentare? Ori că datu-n gât la români a devenit o boală de care nu ne vom vindeca niciodată?