Articol

La Davos a avut loc al 48-lea Forum economic mondial. Au fost prezenți circa 3.000 de participanţi încadraţi de 4.000 de soldaţi şi poliţişti. Printre ei, şi 70 de şefi de stat şi de guvern din Africa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord și America Latină. România – cea mai mare creștere economică din UE! - și Congo nu au fost pe harta “creme de la creme” de la Davos. Participarea se face pe bază de invitație!

Conceput iniţial ca o întîlnire între oameni de afaceri europeni şi americani, Forumul economic de la Davos a devenit treptat un mare rendez-vous al elitei mondiale, economice, dar şi politice şi mediatice în care actorii mondiali trasează harta cîștigătorilor și pierzătorilor mondiali!

FMI – Fondul monetar internaţional – şi-a anunţat la Davos previziunile pentru 2018-2019 – o premieră. Mai exact, şi-a rectificat fostele previziuni, anunţînd cifre şi mai bune, o consecinţă a vastei reforme fiscale din SUA. Economia zonei euro, la care sînt conectate ţările est-europene, a păşit cu forţă în noul an, înregistrînd în ianuarie cea mai energică creştere din ultimii 12 ani. Şi economia mondială stă bine: şomajul scade, pieţele financiare duduie, iar optimismul companiilor este la maximum.

Toate motoarele mari ale economiei mondiale funcţionează sincronizat: SUA, China, India şi UE, după un deceniu de anemie, cresc puternic. O excepţie este Marea Britanie. Pe de altă parte, o anchetă PricewaterhouseCoopers realizată în rîndul a 1.300 de patroni din lumea întreagă demonstrează optimismul acestora, încrederea lor în viitor.

La capătul opus al acestor patroni se află restul lumii, adică marea majoritate a planetei. ONG-ul Oxfam a reamintit, tot la Davos, că 82% din bogăţiile produse anul trecut au mers direct în buzunarul a 1% din populaţia globului. Cu alte cuvinte, inegalităţile cresc pe an ce trece, bogaţii devin tot mai bogaţi în timp ce săracii devin tot mai săraci.

Patronii din 2018 se tem cel mai mult nu de crizele financiare precum cea de acum un deceniu, ci mai degrabă de terorism, de incertitudinile geopolitice şi de securitatea informatică.

Ar fi fost poate interesant ca liderii noştri politici să asiste la dezbateri, ar fi trebuit să ne intereseze discuţiile despre noile pieţe globale care se conturează acum, schimbînd geografiile puterii reale.

De ce nu ne interesează nimic din jocurile globale, de unde această indiferenţă sinucigaşă faţă de discuţiile strategice despre o lume din care, cel puţin la nivelul discursului de talk-show, guvernanţii noştri dau asigurări că vor să facă parte?

Sigur, se pare că distanța dintre Davos și Vedele e de nestrăbătut!