Articol

Omul e nemulţumit de politica românească; prea mult scandal, prea multă înverşunare. Are spre 60 de ani, se apropie de pensie, şi vrea mai multă linişte şi autostrăzi. Nu se plânge de bani, s-a descurcat în viaţă. Ca tot reşiţeanul, a lucrat în uzină, a lucrat „pe afară”, a pus un bănuţ deopare, face taximetrie. Îl cunosc aproximativ şi am intrat cu el în vorbă la o cafea. Mi-am făcut obiceiul să intru în vorbă cu seminecunoscuţi ori cu necunoscuţi. De la ei aflu mai multe decât de la cunoştinţele apropiate. De cele mai multe ori, prietenii îmi confirmă părerile, că de aceea suntem prieteni. Dar, vorba lui Nietzsche, nu afli nimic nou de la cineva care e mereu de acord cu tine.

Aşadar, vorbim. Are nostalgii PRM-iste. Ehei, când era Vadim, altfel se făcea politică! Nimeni nu stătea în calea tribunului. Avea, dom'le o memorie fantastică şi era patriot. Am avut ocazia să stau de vorbă cu domnu' Vadim la Reşiţa, îmi spune. Bine, dar şi tribunul făcea scandal, îi zic. Ei, na! Era spurcat la gură, dar era amuzant. Măcar te distrai şi le zicea bine. Le-o spunea hoţilor de la obraz! Adevărul e, să vă spun eu, douăzeci şi ceva de ani toţi am furat. Unii mai mult, alţii mai puţin. Problema e că ăia de au furat mai puţin sunt invidioşi pe ăia de au luat mult. Şi şi-au făcut castele şi averi colosale. Dar, n-ai ce să le faci, dom'le! Unde să-i mai găseşti pe toţi! Ca să-i prindem pe toţi, ar trebui să ne ocupăm numai cu asta! Vezi, aşa ne pierdem timpul! Eu zic aşa: cine a câştigat alegerile, timp de patru ani să fie lăsat în pace. Toţi să asculte de ei! Dar, ăştia care sunt să facă ordine! Cine mai fură de azi înainte, să i se taie mâna! Clar, îmi zic, PRM-ist autentic! Cum aşa, să li se taie mâna?!, am întrebat. Ei, ziceam şi eu, aşa, în mod simbolic! Să le facă ceva, să le fie frică! Să ştiţi că omul de frică ascultă! Şi n-ar fi aşa o teroare?, întreb. Ce teroare?! Nicio teroare! V-am spus, trebuie trasă linia şi, de azi înainte, să fim toţi cinstiţi!