Articol

Fost deputat PSD, fost milionar în dolari, fost patron de companii, fost președinte de federație de box și, s-o spunem și pe asta, fost portar de hotel, Iosif Armaș își anunță revenirea spectaculoasă în lumea bună a afacerilor, prin implicarea în reluarea activității de producție la fostul Ductil Steel din Oțelu Roșu. Știrile din ultimul timp fac din Armaș un salvator al Văii Bistrei. Momentul festiv al pornirii activității la oțelăria electrică e pregătit cu minuțiozitate, declarațiile „actorilor“ sunt suprarealiste, producția de oțel s-ar apropia de recordul de un milion de tone de la CSR în anii săi de glorie, se pune șampania la rece, se comandă icrele negre, dansatoarele și florile, probabil roșii, panglicile, musai tricolore, și se caută calul alb de pe care va descăleca Iosif Armaș.

Un scenariu pe care am dreptul să mi-l imaginez. În realitate, însă, mă amuză optimismul manifestat de cei care cred în minuni.  De acele persoane care nu îl cunosc sau nu au auzit până acuma de Iosif Armaș. Chiar dacă prezentarea de care are parte în aceste zile este una de catalog, de ce ar trebui să am încredere în Iosif Armaș? Motivele pentru care nu o fac sunt numeroase. Azi, enumăr doar câteva.

Oare nu Armaș și Argirom International, ajutați de prietenul și colegul  de partid, Dan Matei Agathon, au privatizat Stațiunea Băile Herculane, pentru ca mai apoi să o pună pe butuci?  Nu cumva de numele său se leagă și distrugerea Întreprinderii Mecanice Topleț? Cui i-a aparținut Aeroportul din Caransebeș într-un moment în care milionarul visa până și helioport în stațiunea de pe Valea Cernei? Cine a fost judecat și condamnat la un an și patru luni de închisoare, cu suspendare în celebrul dosar de dare și luare de mită în care judecătorul Mircea Moldovan a primit 22 de ani de închisoare?

Și mai este ceva. Fostul deputat, milionar, patron, portar de hotel, și cum mai vreți să-i spuneți, are la mine o datorie de vreo 8.000 de lei, fără penalități, datând din 2008, an în care Iancu Simion-Simi, o altă figură tristă a politicii cărășene, m-a concediat de la ziarul Sud-Vest. L-am câștigat în instanță, dar între timp ziarul a fost preluat de Armaș care, numai că nu s-a jurat că îmi va restitui drepturile salariale. L-am crezut pe cuvânt, și  nu i-am trimis pe cap executorul judecătoresc căci, deh, oameni de onoare ne consideram la vremea respectivă. Pe cale de consecință, aștept de opt ani să se întâmple o minune și să-mi recuperez banii cuveniți.

Până atunci, de ce aș avea  încredere în Iosif Armaș?