Social-democraţii au făcut din nou zid în jurul lui Liviu Dragnea. Ei, liderii filialelor din teritoriu, ele, tovarăşe în ale guvernării în rol de amazoane, împietrite de durere şi schimonosite de spaimă. Mai ceva ca în secvenţele coreene la moartea lui Kim Ir Sen. Sigur, Dragnea este viu, doar că dragostea faţă de conducătorul iubit e atât de mare, încât cu toţii l-au implorat să nu cedeze, să nu dea înapoi nici măcar un milimetru. „Mergeți până la capăt, noi suntem mult mai mulți, cei care vă susținem, față de cei foarte puțini care vă critică și care sunt extrem de radicali și de violenți”, a sunat mesajul grotesc al celor adunaţi în biroul preşedintelui Camerei Deputaţilor.
Pentru ei toţi - vorbesc de lideri -, Dragnea este garantul politic al realizării programului de guvernare şi principalul factor de stabilitate al guvernării şi majorităţii parlamentare. Iubitor de ţară, drept şi neînfricat în lupta pe care o duce împotriva trădătorilor de neam, pentru propăşirea acestui popor atât de încercat. Este liantul (Doamne, ce cuvinte înălţătoare şi sfâşietoare în acelaşi timp) între ei şi poporul de la nord de Dunăre, de la est de unguri şi de la vest de moldoveni. L-au rugat cu lacrimi, amintindu-i că e bărbat între bărbaţii ţării, sfătuindu-l să nu se gândească la demisie nicio clipă. Iar el, marele Cârmaci, le-a urmat dorinţa, hotărât să lupte până dincolo de ridicol cu ăia din piaţă, radicali şi violenţi, sorosişti şi vânduţi corporaţiilor.
Unde am mai auzit astfel de vorbe pline de încrâncenare, de patos revoluţionar, de adânc patriotism? A, da. La plenarele şi congresele Partidului Comunist Român. Ceauşescu s-ar răsuci în mormânt şi ar fi mândru să audă, după 30 de ani de libertate, discursuri despre trădători, aginturi, duşmani. I-ar creşte inima de bucurie văzând ce social-democraţi destoinici au ieşit din pionierii şi uteciştii de ieri.
Bă, de unde aţi scos-o, bă, pe asta cu adeziunile de susţinere venite de la filialele din teritoriu? Care filiale, bă? Chiar nu vă e ruşine? I-a întrebat cineva pe membrii simpli de partid dacă sunt de acord să susţină în continuare un penal? Dacă ar trebui să mai conducă partidul? Nu, bineînţeles că nu. Fizic, nu aveaţi timpul necesar să-i fi întrebat ce părere au ei despre sentinţa instanţei. Şi atunci de ce minţiţi, bă, cu nesimţire? De ce manipulaţi, bă, poporul cu televizorul pe la posturile voastre de casă? De ce îi faceţi să credă că sunteţi îndureraţi până la lacrimă de ce i se întâmplă lui Dragnea? Că nu e adevărat, bă! Că nu vă pasă câtuşi de puţin de el, aşa cum nu v-a păsat nici de Victor Ponta. Vă pasă doar de voi. De interesele voastre personale. Atât. Iar faptul că nu aţi avut niciunul curajul să-i spuneţi lui Dragnea să se dea la o parte, e o dovadă că vă animă aceleaşi idealuri, ce nu au nimic în comun cu poporul, cu cei care v-au votat, pe care îi tot invocaţi şi în numele cărora vă tot făloşiţi atâta!
RSS Feed