Articol

Decembrie este luna sacrificiilor și a sacrificărilor. Fiecare strînge cureaua și scoate de la pușculiță economiile pentru cumpărarea cadourilor ce vor fi puse sub brăduț. Două-trei cadouri acolo, tot se strâng în orice casă de român. În familiile numeroase se schimbă datele problemei. Fiecare gest contează, mai ales atunci când vine din partea unei persoane pe care o îndrăgim. Fiecare cadou are semnificație aparte, nu neaparat prin valoarea lui, ci prin aceea că ne aflăm în luna sărbătorilor de iarnă, una în care, teoretic, suntem mai buni și mai înțelegători cu semenii noștri. În realitate, însă, fățărnicia pare să fie cuvântul de ordine.

Decembrie este și luna sacrificărilor. A asomărilor, cum ar spune experții europeni. Pentru noi toți, Ignatul e o sărbătoare și un prilej de bucurie. Pentru bietul Ghiță din cocină, nu este nici una, nici alta. El se lasă sacrificat să ne fie nouă bine de Crăciun, de Anul Nou și de Sf. Ioan, dacă până atunci mai rămâne vreo jumară, o ureche ori o coadă. Și apropos de asomare. Cei de la Bruxeless ne-au cerut imperios să renunțăm la obiceiurile barbare și, în locul tăierii beregății, să-l împușcăm în cap pe Ghiță. Românul tot român rămâne. Pe o ureche i-a intrat, și pe amândouă i-au ieșit povețele europenilor trufași. Să se spele pe cap cu ele, la noi porcul e bun dacă e tăiat la gât, să i se ia sângele pentru sângerete, pârlit cu paie și apoi opărit, să fie șoricele mai fraged.

Așa cum de Crăciun francezii au în sânge cultura fructelor de mare, italienii pe cea a pastelor, iar americanii scot la înaintare curcanul, noi avem cultul porcului. Dacă porc nu e, nimic nu e. Și noi suntem iubitori de animale, le respectăm drepturile și mai puțin obligațiile, însă să nu uităm că dragostea trece prin burtă. Aproape în toate cazurile. Este valabilă și reciproca, cu porcul care își arată dragostea față de om prin ceea ce îi oferă: jumări, caltaboși, șuncă, piftie și alte bunătăți. Iar de acest lucru se conving și străinii ce ne vizitează țara de Crăciun și se înfruptă din pomana porcului. Poate și din acest motiv au lăsat-o mai mai moale cu sacrificarea lui Ghiță prin asomare și mai închid câte un ochi în timpul ritualului vechi de sute de ani.