Articol

Deci, facem politică în Caraş-Severin. Naivii care cred că politica ar trebui să fie o horă a prieteniei şi veseliei, la care să fie invitaţi toţi cetăţenii, vor suferi dezamăgiri perpetue şi vor intra în depresie. Vor scrie pe feisbuc mesaje de scârbă şi revoltă, din cauză că politicienii nu se comportă ca o fundaţie caritabilă, care să ajute pe toată lumea şi, în principal, să ia de la bogaţi şi să dea la săraci.

Ar fi bine, totuşi, de ştiut, că politica e o confruntare, un război dus cu arma cuvântului, cuvântul,... atât de versatil, care poate fi drept, strâmb, cinstit, înşelător, mincinos, curat, murdar, curat-murdar! Avem, aşadar, două armate mai mari, care se bat pentru putere, şi care adună pe lângă ele găşti mai mici, de ajutor. Desigur, cei care câştigă puterea trebuie să facă şi lucruri bune pentru alegători, pentru că, altfel, nu vor mai primi sprijinul lor la următoarele alegeri. Dar, în primul rând, vor fi recompensaţi propriii ostaşi. Căci de aceea au luptat, să fie recomensaţi, iar dacă recompensa nu vine conform aşteptărilor, apare dezetarea şi trădarea. Aşa se duce războiul politic.

Acum, în Caraş-Severin, PSD-ul a câştigat o bătălie importantă, iar PNL-ul a pierdut-o. Bătălia pentru judeţ. Dar războiul politic merge mai departe.

S-a spus despre liderul liberalilor din Caraş, Marcel Vela, că ar fi câştigătorul moral al bătăliei. Poate că este, dar deocamdată câştigătorul real este social-democratul Silviu Hurduzeu. Despre Vela s-a spus că este un politician cu mare experienţă, abil şi tenace, are în spate şi multe bătălii câştigate, aşa că nu se va lăsa. În schimb, despre Silviu Hurduzeu s-a spus că este un politician fără prea mare experienţă, un politician cu bun simţ, discret şi politicos. Cu alte cuvinte, ar fi ca apa sfinţită, nici n-ajută, nici nu strică. Iată, însă, că în recenta ambuscadă a liberalilor, prin care Marcel Vela a încercat să recâştige ceva din terenul pierdut, Silviu Hurduzeu s-a dovedit un „războinic” cu sânge rece, calculat şi dur. Nu a lăsat nicio portiţă deschisă, pe unde să pătrundă „duşmanul”. N-a fost apă sfinţită, ci acid sulfuric!

Deci, „războiul” continuă...