Articol

Victor Hugo, sătul pană-n gît de tot felul de răutăţi, a ajuns la concluzia că: "Cei răi invidiază şi urăsc; este felul lor de a admira!" Dacă în lume ar lipsi răutatea şi inima noastră ar fi cuprinsă mai ales de bucurie, Doamne! În psihanaliză, ura era definită ca o stare a sinelui care vrea să distrugă sursa nefericirii sale, iar în psihologia modernă ea este prezentată ca fiind o emoţie intensă şi de durată care exprimă animozitate, repulsie, furie şi ostilitate către o persoană sau un grup.

Săracii îi urăsc pe bogaţi, pietonii îi urăsc pe şoferi, ziariştii îi urăsc pe politicieni, suporterii se urăsc cu furie, subalternii îşi urăsc şefii, cei care nu au succes îi urăsc pe cei care au... Un zid gros de ură, ca o pîclă, ne înconjoară în fiecare zi existenţa. Pe stradă, în autobuz, la televizor, la birou, peste tot simţi această ură groasă. Nu ştii de unde vine, nici ce o produce, doar o simţi ca pe un animal nevăzut.

Oricine găseşte pe cineva pe care să-l urască!

Anii de frustrări au creat - sau au mărit - glanda care secretă ura. Pentru tot ce ţi se întîmplă rău e de vină altcineva: anturajul, soarta, vremurile, şefii sau, mai ales, politicienii! Conspiraţia mondială care ţi-a înrobit ţara are şi ea rolul ei, ceea ce te-a afectat direct; poţi să dovedeşti asta cu o mulţime de filme care circulă pe internet! Tu nu ai nicio vină!

Ura nu produce, nu este creatoare; ea este ca un drog. Te refugiezi în ură atunci cînd ai o problemă, atunci cînd argumentele tale nu mai au greutate sau cînd nu vrei să accepţi realitatea. O realitate care nu-ţi convine, care nu-ţi mai e pe plac, o realitate care te respinge. Ura devine prietenul tău!

Eşti învăţat să fii tolerant. Cele mai bogate popoare, cele mai înfloritoare civilizaţii sînt şi cele mai tolerante. Oare? Intoleranţa şi ura însoţesc sărăcia! Oare?

În 9 noiembrie 1938 se întîmpla Kristallnacht, cînd zeci de mii de evrei din Germania şi Austria îşi vedeau viaţa ameninţată. Ca urmare a asasinării la Paris a unui diplomat german de către un evreu de origine poloneză expulzat din Germania, propaganda nazistă a început să îndemne la acţiune împotriva evreilor.

Este centenarul! 100 de ani de la România Mare. Negociată la sînge la Paris! România era reprezentată de primul ei ministru, Ion I.C. Brătianu, dar “Aliaţii” contestau legitimitatea pretenţiilor noastre teritoriale. Ei nu erau dispuşi să recunoască unirea Basarabiei cu România, nu erau dispuşi să recunoască apartenenţa Banatului la România.

Greutăţile cu care s-a confruntat delegaţia română au fost provocate, în general, de “Statutul Minorităţilor” care ne-a fost impus, şi în special de veşnica problemă a încetăţenirii evreilor, la care aceştia aspirau pentru a-şi putea asigura averile dobîndite prin camătă, speculă şi negoţ. La 12 februarie 1919, Brătianu scria de la Paris către Bucureşti: “Evreii de aici, sub influenţa sugestiilor şi a documentării primite de la evreii din România, consideră decretul nostru de naturalizare ca neîndestulător. Ei obiectează că naturalizarea rămâne individuală, pentru că e supusă la formalităţi complicate... Am avut lungi convorbiri în această privinţă cu Edouard de Rothschild şi cu Israel Levy, marele rabin al Franţei... Chestiunea evreiască, problemă internaţională prin definiţie, cu multiplele şi variatele ei legături, care îngreuiase atît de mult situaţia României Mici la Congresul de la Berlin, se aşază acum în calea noastră la Conferinţa de Pace din Paris”.

La rîndul său, Constantin Kiriţescu în Istoria războiului reîntregirii României, scria: “Culoarele Conferinţei de Pace de la Paris erau pline de oameni de afaceri care adulmecau în România o pradă bogată şi uşor de apucat, dacă se exploatau greutăţile politice în care se zbătea. Ei erau susţinuţi în prima linie de Hoower, dictatorul alimentaţiei, care nu se sfiia să ameninţe făţiş cu suprimarea ajutorului alimentar pe care Statele Unite îl acordă României – ca, de altfel, şi altor state aflate în suferinţă după război – dacă aceasta manifestă intransigenţă la propunerile oamenilor de afaceri americani. În special, petrolul român excita interesul businessmen-ilor americani, în cap cu influenta societate Standard Oil, componentă a ocultei financiare, în culisele Conferinţei, pluteşte un pronunţat miros de emanaţii de petrol”.

Dar cea mai categorică descriere a situaţiei aparţine profesorului englez R.W. Seton Watson, de la Universitatea din Londra, care, referindu-se la “tendinţele încă nelămurite ale Conferinţei de la Paris”, o aminteşte şi pe aceea de “încercare de a smulge României concesiuni industriale foarte însemnate în folosul unui grup de financiari evrei americani, sub ameninţarea de a pierde sprijinul Americii la Conferinţă”.

Aproape concomitent cu desfăşurarea acestor evenimente de la Paris din 1919, soldate cu importante capitulaţii româneşti, în România se năştea Legiunea Arhanghelului Mihail, organizaţie condusă de Corneliu Zelea Codreanu, anti-sovietică şi anti-evreiască, care avea să se implice într-un război sîngeros cu oculta evreiască mondială.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, în România trăiau 756.000 de evrei, aproape 4% din populaţie. Astăzi în România se mai găsesc aproximativ 3.000 de evrei. Cu toate acestea, CINEVA doreşte să mă facă antisemit! Să-mi spună că tata, bunicul, străbunicul meu au fost antisemiţi! Că generaţii înaintea meau au fost antisemiţi. Numai aşa, că le lipsea o doagă! Antisemitismul în/pentru România a devenit un produs de larg consum. Se livrează forţat! La pachet cu sentimentul vinovăţiei. Care, din neştiinţă, naşte ură! E vina mea? Un studiu semit publicat recent relevă că Bucureştiul este printre cele trei oraşe cele mai antisemite din lume!

În fiecare an, la data de 9 noiembrie, reţeaua „United for Intercultural Action” din Olanda coordonează Ziua Internaţională Împotriva Fascismului şi Antisemitismului şi solicită comunităţii internaţionale să pună capăt sentimentului de ură.

Cu acest prilej, Biblioteca Municipală Reșița, în colaborare cu Asociația Nevo Parudimos, va organiza vineri, la ora 11, la sediul bibliotecii, un atelier non-formal prin care se va explica elevilor Şcolii Gimnaziale Nr. 2 Reşiţa, cum s-a ajuns la marile crime ale umanităţii şi care au fost mecanismele ce au stat în spatele Holocaustului.