Articol

Până în urmă cu 20-25 de ani nu exista pe harta sportivă. Despre acest stat arab se vorbea doar de deșert, cămile, nisip și petrol.  Despre sport, nici pomeneală. Într-un fel părea normal, pentru că acolo nu găseai nici stadioane, nici piste de atletism și nici săli de sport. Ar fi fost inutile pentru cele 600.000 de suflete înghesuite în cei numai 11.437 km pătrați pe care îi are țara. Altele erau prioritățile locului, iar de la acele priorități, și cu ajutorul strategiilor, s-a ajuns la lucruri pe care aproape nimeni nu și le închipuia cândva.

Astăzi, Quatar, căci despre el este vorba, este vicecampionă mondială la handbal masculin. Pare incredibil despre saltul făcut de beduinii din Golful Piersic într-un timp atât de scurt. În acest stat arab există și o federație de gimnastică, și nu ne-am mira ca de aici să apară viitorii campioni mondiali. Qatarul a avut capacitatea organizării campionatului mondial de handbal, iar în 2022 îl va organiza și pe cel de fotbal, la care visează o clasare cât mai bună.

Unii vor spune că dacă ai bani, poți muta munții din loc, or Qatarul are această posibilitate invocată în basme. Însă, performanța sportivă nu ține doar de bani. Câteva exemple dovedesc acest lucru. Până prin anii ’70, Turcia era un nimeni în fotbal. Ciuca bătăilor, a înfrângerilor la diferențe categorice. La fel și în baschet sau handbal. Între timp, turcii au jucat o semifinală de campionat mondial, Galatasaray a câștigat o cupă europeană, ambele la fotbal, la baschet sunt mereu în prim planul competițiilor europene și mondiale, la fel ca și la volei fete. Și Turcia nu este Qatarul, ca bogăție, dar nici un exemplu singular. Ciprul, o insuliță măcinată de disputele dintre turci și greci, e și ea pe aproape, în fotbal și în baschet. Să nu mai vorbim de Brazilia, o țară considerată săracă, dar care a devenit peste noapte o forță în sport.  

Secretul acestui boom de neimaginat acum 30-40 de ani stă în strategiile guvernelor țărilor respective care au investit mult în sportivi, dar mai ales în infrastructură. Într-un timp relativ scurt, rezultatele nu au întârziat să apară. Qatar este vicecampioană mondială la handbal masculin, Brazilia, campioană mondială la volei și handbal feminin, Turcia și Cipru și ele acolo, în prim-planul competițiilor majore, în timp ce noi, noi ne zbatem în mediocritate. Asta în condițiile în care, în timp ce Oțelea, Derzei, Drăgan și Penu ridicau trofeele europene și mondiale deasupra capului, în Qatar, Turcia, Cipru și Brazilia nu se știa cum arăta o minge de handbal sau de volei și după ce reguli se jucau aceste sporturi. Dar, în timp ce în aceste țări începeau să se construiască săli de sport, stadioane și să se investească în jucători, noi am început să distrugem tot ce aveam. Cât despre sportivi, mai ales cei tineri, aceștia nu mai valorează nici cât o ceapă degerată în fața celor care s-au aflat la conducerea României post-decembriste.