Articol

Un coleg mi-a atras atenţia asupra faptului că, într-o emisiune televizată, un specialist din administraţie spunea că la Arena Naţională din Bucureşti acoperişul „nu are agrementul ISU”. Desigur, neica specialistul a introdus în discursul său cuvântul englezesc agreement, care înseamnă acord, contract, înţelegere, pronunţâmd româneşte, agrement, considerând că înseamnă acelaşi lucru. Doar că, în limba română, termenul agrement se referă la distracţie şi plăcere.

agrement

Verificând în DEX, am constatat că, într-adevăr, agrement poate avea şi în limba română sensul de acord, conform franţuzescului agremént, însă, din câte ştiu, nu a pătruns în uz, mai ales că avem atâtea termene sinonime: acord, aprobare, aviz de funcţionare etc.

expertiză

Şi mi-a venit în minte un alt termen care poluează limba română de câţiva ani şi a fost preluat cu entuziasm prostesc de oficialităţi, politicieni, politologi, analişti etc. E vorba despre expertiză. Zice un membru al Guvernului că un anume cetăţean merită să fie ministru fiindcă are expertiză! Dă-o naibii de expertiză, că ştim de când eram de-o şchioapă, de la şcoala primară, că expertiza este o cercetare de specialitate a unei probleme, precum şi documentul rezultat în urma cercetării. Iar pentru calitatea de expert avem termenul de experienţă, precum şi cel de specializare. Deci, nenea expertul, pe româneşte, are experienţă şi specializare într-un anumit domeniu. Nicidecum expertiză.

managerizează

S-a oficializat în limba română funcţia de manager. Nu (prea) mai avem directori, ci avem o grămadă de manageri. Să fie sănătoşi! A intrat în uz, a intrat, n-avem ce-i face! Dar au apărut şi barbarismele: manageră şi managerizează. Nu mai invoc motivele pentru care n-ar trebui să le folosim, doar spun că sună ca dracu!

mobilitate urbană

Desigur, mulţi astfel de termeni ne invadează prin contactul mult mai direct cu Vestul Europei. Unii vin chiar pe documente oficiale, pe proiecte, şi, din păcate, le înghiţim ca pe găluşte şi le risipim ca pe îngrăşământ. Recent, s-a lansat şi la Reşiţa „Planul de mobilitate urbană durabilă”. Planul se referă, ca lumina zilei, la circulaţia în municipiul Reşiţa. Avem termenul de circulaţie în uz, atât pentru circulaţia maşinilor, cât şi pentru cea a trenurilor, a bicicletelor, pentru circulaţia pietonală. Dar, nu! Am înghiţit termenul de mobilitate. E adevărat, cuvântul mobilitate este mai cuprinzător decât cel de circulaţie. Dar tocmai asta e! Mobilitatea este şi cea a articulaţiilor şi mobilitatea ideilor, mobilitate sufletească sau profesională. Atunci, ce rost are să băgăm toate aceste înţelesuri în... circulaţie, când termenul de circulaţie este adecvat şi destul de cuprinzător. Eu aş zice că, totuşi, circul cu autobuzul şi nu „folosesc mobilitatea autobuzelor pentru deplasare”. Hai să fim serioşi! N-ar fi fost mai simplu şi mai pe româneşte: „Planul de circulaţie urbană durabilă”?!