Articol

Zilele trecute, un consilier judeţean încearca să-mi explice că salariul brut nu-i tot una cu cel net. Că, 44.000 de lei, pe hârtie, nu seamănă cu 24.000 de lei ce intră în contul angajatului la sfârşit de lună. Probabil, onorabilul consilier judeţean mă credea tâmpit, altfel nu l-am înţeles de ce insista să mă lămurească că una e una şi alta e alta.

Revenind la salariul respectiv. Din start vă spun că nu e al angajatului vreunei multinaţionale, pentru simplul motiv că judeţul Caraş-Severin nu are aşa ceva pe teritoriul său. Şi nici al unui director de deconcentrate. Cu atât mai puţin al vreunui strungar sau lăcătuş de la UCM Reşiţa. Greşiţi, dacă vă gândiţi la primar, prefect sau preşedinte de consiliu judeţean. Şi ăştia câştigă bine, dar nu cât un medic! Şi nu mă refer la un medic dintr-o clinică din Timişoara sau Cluj, ci unul din spitalul din Reşiţa. Cu sporuri, cu tot, ajunge la salariul de care vorbeam. Consilierul judeţean susţinea că nu toţi medicii din Reşiţa câştigă atât de mult. Nu-l contrazic. Probabil că are dreptate, doar că în situaţia asta nu sunt doi-trei medici, ci mult mai mulţi.

Nu faptul că aceşti doctori au ajuns să câştige atât de mult deranjează. Legiuitorul şi madam ministra de la Ministerul Muncii, Olguţa Vasilescu, au considerat că această categorie profesională merită răsplătită cu vârf şi îndesat pentru ceea ce face. Trebuie recompensată ca să nu ne mai plece tinerii medici din ţară. Să le arate că şi spitalele din România sunt foarte atractive din punct de vedere financiar. Repet, nu salariul este deranjant, ci discrepanţa uriaşă dintre salariul medicului şi cele ale inginerului, profesorului şi chiar al specialistului în IT. Să nu mai vorbesc de veniturile unui strungar, lăcătuş ori pensionar obligat să se descurce cu 1.500 de lei pe lună. Discrepanţa asta a fost făcută cu bună ştiinţă, în bătaie de joc. Unora le-au dat cât nu pot duce, în timp ce alţii numără zilelele până la pensie, drămuind fiecare bănuţ. Şi unii, şi alţii au o singură burtă şi mănâncă cu o singură gură, doar că guvernanţii nu ţin seama de asta, parcă în dispreţ pentru persoanele de vârsta a treia şi numai.

În finalul discuţiei, l-am întrebat pe consilierul judeţean dacă de acum încolo ne mai ducem cu „dreptul” la medicul din spital. A zâmbit şi m-a bătut cu palma pe umăr, răspunzându-mi: „Cam multe vrei dintr-o dată!”.