Articol

O cunoștință îmi mărturisea zilele trecute, că ziarele de pe la noi dau prea mare atenție lucrurilor „prăpăstioase“ și prea puțin, sau chiar deloc, faptelor bune, atâtea câte mai au loc ele în societatea noastră. Omul era intrigat de faptul că nu găsaește o cronică, decât când și când, că despre acțiunile culturale, gen expoziții, spectacolele de teatru, manifestările artistice din școli, simpozioanele stiințifice se scrie tot mai puțin, iar lansările de carte sunt lăsate în anonimat. Astfel de apariții sunt foarte rare. În schimb, nu lipsesc știrile despre crime, hoții, violuri, drogați, contrabandiști, cancanuri legate de viața unor pseudo vedete, în general, persoane de jalnică condiție.

Există mult adevăr în observația făcută. Dacă până în 1989 eram sătui de materialele propagandistice apărute în presa de partid, cu tovarășul și tovarășa în mijlocul clasei muncitoare, pe șantiere sau în laboratoarele creației de academician de renume mondial, după această dată lucrurile s-au schimbat radical, iar presa s-a adaptat din mers. Oferta ei a venit în funcție de cerere. În mod firesc, am putea spune. Cititorul post-decembrist s-a dovedit avid de informații. Cât mai multe informații și din cât mai multe domenii. În anii ’90, devenisem devoratori de presă. Fabricile de hârtie abia făceau față numărului mare de ziare și reviste. În special publicații care, în paginile lor aveau reclame cu „oltence fierbinți“, cu povești pline de sex, cât mai sălbatic, durere și desfrâu, zămislite în așa zisele redacții apărute în presa acelor vremuri.

Astăzi este la fel. Revistele literare sunt puține, apar în tiraj mic și ajung foarte greu în provincie. Dacă vrei să citești o astfel de revistă, trebuie să o comanzi, altfel nu ai nicio șansă. Cât despre știrile cu lucruri și întâmplări frumoase, educative și instructive mi-e greu să spun când se vor regăsi în paginile unor ziare tipărite, să nu mai vorbesc de cele ce apar online. Ele nu fac audiență și, ca orice produs care iasă din mâna omului, rămân nevândute. Locul lor este luat de știrile cu și despre maneliști, moderatori și asistente dezbrăcate, fotbaliști, proxeneți și șmecheri de cartier.

E dureros, dar așa stau lucrurile. Ca popor, nu suntem încă pregătiți să intrăm în normalitatea pe care o tot aclamăm zi de zi. Mereu pe fugă, stresați și plini de probleme, ne căutăm refugiu în frivolitatea cotidiană pe care o savurăm la o cafea ori la emisiunile TV. Din păcate.