Articol

De 1 Mai, nemțiii, grecii, italienii și alte națiuni europene au protestat, în stradă aflându-se fie extremiștii de dreapta, fie persoanele ajunse la sapă de lemn, cum se spune la noi. Mitinguri au fost și la Moscova și Havana, doar că ele au avut o altă conotație, de mândrie patriotică și de dragoste pentru mama Rusie și cei din familia lui Fidel Castro. Excepție au făcut românii. Poate și pentru faptrul că 1 Mai a coincis în această zi cu Paștele, motiv pentru care, în ritm de manele și nicidecum de fanfară, oamenii muncii au încins la iarbă verde grătarele, sârbele și horele. Vinul și berea au curs valuri, valuri, cetățenii patriei și-au adus amintea cum era altădată, mai ales în partea a douaa Zilei de 1 Mai, la iarbă verde alături de tovarășii de le partid și de la sindicat, de Ilie de la Sculărie și colegii acestuia.

Adevărul e că la noi nu mai este cine să-i mobilizeze pe oameni în astfel de momente, dovadă că și în anii trecuți, când Paștele nu a s-a nimerit într-o zi de 1 Mai,  au fost organizate sporadic acțiuni de acest gen. Confederațiile sindicale și-au pierdut suflul și credibilitatea, au slăbit din punctul de vedere al numărului de membri, în timp ce liderii lor par tot mai lipsiți de vlagă și de dăruire pentru cauza sindicală. Au căzut guverne și prim-miniștri, au fost înlăturați directori și șefi de instituții descentralizate, au demisionat miniștri, s-au schimbat președinții și guvernele, numai ei, liderii de sindicat, au rămas pe funcție, relicve vii ale unui prezent  și viitor de aur al muncii sindicale.

Cu siguranță că, tinerii de astăzi preferă în loc de mitinguri și parade de 1 Mai trei zile petrecute în Vamă, singurul loc de pe pământ în care, fără niciun leu în buzunar, nu mori de foame și de sete. Acolo, la malul mării, tot timpul se va găsi cineva să împartă cu tine un mic, o sticlă cu bere, un cearceaf, un loc lângă focul de tabără, un zambet, o strângere de mână, o mână de nisip, un răsărit de soare, un sărut, o dorință și, ceea ce mi se pare foarte important, ceva din spiritul unei generații care are șansa să ne arate cum se poate protesta la malul mării, iubind în taină, pe clar de lună ori aruncându-se în valuri.