Articol

E vară, e clad și e vacanță. Toată lumea fuge la mare, în căutarea soarelui, la munte, unde e umbra groasă și murele s-au copt, ori la ștrandurile din oraș. Până și parlamentarii sunt în această situație. Ultima vacanță din multele de care au beneficiat, la fel ca preșcolarii și elevii din ciclul primar, în cei patru ani de frecat menta în băncile Parlamentului. Chestia cu frecatul a devenit o sintagmă la modă, atunci când poporul se referă la aleșii nației române când nu fac nimic bun și, ca atare, cu bunăvoința cititorilor, o folosesc și eu, convins că nu jignesc pe nimeni dintre cei care se simt cu musca pe căciulă.

Ce fac deputații și senatorii în această ultimă vacanță? În general, toți încearcă, din nou, să-și facă loc cât mai în față pe listele comune ale partidelor. Să se regăsească în acele bănci atât de hulite de omul de rând. Sunt convins că puțini se vor uita în urmă și își vor analiza activitatea. Cei mai mulți nici nu ar avea ce să analizeze, prezența lor în forul legislativ al țării fiind una formală. Decorativă, după exemplul plantelor  „curgătoare“ de la balcoane și a fotografiilor înrămate de pe biroul lor. Cu atâta natură statică, să nu spun altfel, e greu de acceptat că aleșii noștri și-au făcut datoria.

Ioan Purec și Valentin Blănariu par marii ghinioniști ai lotului de parlamentari cărășeni. Amândoi au pornit plini de la elan la drum, hotărâți să mute munții din loc și să dea țării numai legi bune, după care au trăit prima dramă importantă a vieții de politician, prin desființarea partidului de apartament al lui Dan Diaconescu. S-au împrăștiat care pe unde au crezut că le va fi bine. Blănariu a făcut de toate: De la PPDD a trecut în Grupul Parlamentar Democrat Popular, apoi în cel al PSD, după care și-a încercat fericirea (patru luni și ceva) în UNPR, pentru ca acum să-l găsim, în cazul în care avem o treabă cu el, la PSD. Ioan Purec a trecut și el prin astfel de experiențe traumatizante: PPDD, PSD, UNPR și din nou PSD.

Dacă în cazul celor doi e de înțeles faptul că acomodările cu formațiunile prin care au trecut i-a împiedicat să facă mai mult pentru noi toți, lucrurile se schimbă în cazul altora. De exemplu, Aurel Duruț. A candidat la Reșița, a stat în București, dar la sfârșit de săptămână își găsea liniștea și odihna la Sălbăgel, lângă Lugoj, unde se va retrage la pensie. Sau doctorul Laurențiu Tocuț, o prezență discretă până și pentru vecinii săi din Caransebeș. Să nu mai vorbim de Valentin Rusu, pe care istoria îl va reține ca pe finul lui Frunzăverde și contestatarul de serviciu al lui Stepanescu și Vela.

Despre ceilalți parlamentari de Caraș-Severin, prefer să vorbesc altădată. Mai pe la sfârșitul vacanței. Astăzi am ținut să amintesc că e ultima pauză și că e momentul ca sfătuitorii să elibereze ringul pentru că urmează ultima repriză.