Articol

Celebrul cetățean turmentat născut din pana și inspirația lui Nenea Iancu este mereu de actualitate, în preajma oricăror alegeri. Tot timpul domnul cetățean turmentat s-a întrebat pe cine să voteze, cui să-i dea votul său pentru bunul mers al comunității în care trăiește. De fiecare dată, aceeași îndoială. Mai puțin în anii din epoca socialistă multilateral dezvoltată, în care cetățeanul era tovarăș, și nu domn și, în mod cert, nicidecum turmentat.

Pentru cei care nu știu, la comuniști în ziua alegerilor nu se vindea alcool în alimentări, birturile erau închise până după terminarea votării. În plus, fiind un singur candidat și voința era comună, cu toții mergeam la urne să-l votăm pe candidatul propus de partid, procentul de participare, ca și cel de alegere a candidatului, era invariabil de 99,99 la sută.

Revenind la domnul cetățean, acesta nu era amețit doar din cauza băuturii de la acea vreme. Starea de euforie bahică era doar o găselniță reușită a dramaturgului, perfect exploatată în contextul în care alegătorii sunt bulversați când e să aleagă dintre cinci sau mai mulți candidați. Este o stare de permanență, nedumerirea de care dau dovadă este una generalizată și poate crea stări depresive. În afară de personajele care au interes să susțină un candidat sau altul, omul de rând trăiește într-o confuzie totală. Se gândește mult, socotește, așa cum crede el că este mai bine și, în final, tot prost pune ștampila pe pătrățelul cu numele candidatului. O astfel de constatare o face în momentul în care vede că și primarul ales e la fel ca și cel de care a vrut să scape. Că nu este mai bun consilierul pesedist decât cel liberal. Că, și unul, și celălalt stau cu minciuna la masă. Atunci, ca o minimă și tardivă satisfacție, își toarnă țuică într-un păhărel și se jură că nu va mai călca în viața lui într-o secție de votare. Până la următoarele alegeri!