Articol

În Reşiţa trăieşte un gânditor, matematician, pasionat de fizică, filosofie şi religie, profesorul Ioan Vida, care lucrează la o teorie raţională, ştiinţifică(!), prin care spune că demonstrează existenţa (sau necesitatea existenţei) lui Dumnezeu. Profesorul Ioan Vida lucrează de mulţi ani la această teorie şi a prezentat-o, în diferite stadii şi forme, la conferinţe şi dezbateri, având ca temă originea lumii, a vieţii, a oamenilor. Una din ultimele sale lucrări, elaborată şi finisată pentru înţelegerea publicului (ceva) mai larg, ne-a fost transmisă la redacţie. O publicăm fără interpretări şi comentarii, deoarece teoria îi aparţine şi nu vrem să  influenţăm ori, chiar, să distorsionăm mesajul aşa cum a fost gândit de autor. Însă, deoarece textul este relativ lung pentru un articol de ziar, l-am împărţit în două. În prima parte, pe care o publicăm astăzi, profesorul Ioan Vida se apleacă asupra teoriei materialiste a apariţiei lumii şi vieţii, teorie pe care o pune sub semnul îndoielii (subtitlurile ne aparţin), iar în partea a doua, pe care o vom publica duminică, se ocupă de teoria creaţionistă, pe care o susţine, atât cu raţionamente şi deducţii aproape ştiinţifice, cât şi cu argumente morale, cu supoziţii intuitive şi texte biblice.

Introducere în temă

Din cele mai vechi timpuri, din nevoia de cunoaştere şi de a da sens vieţii lui, omul a căutat să răspunda la întrebări ca: „De unde venim?" „Încotro ne ducem?" „Cum a apărut lumea?" etc.

În prezent majoritatea răspunsurilor date la aceste întrebări pot fi grupate în două teorii principale. Teoria materialistă susţine că acum 13.8 miliarde de ani, printr-o explozie numită Big-Bang a apărut materia, spaţiul şi timpul. De-a lungul timpului, conform legilor fizicii s-au format stelele, galaxiile, planetele şi a apărut viaţa pe planeta Pământ. Datorită evoluţiei vieţii a apărut omul înzestrat cu conştiinţă, capabil să creeze aceste teorii. Cealaltă teorie este cea creaţionistă, care susţine că o putere inteligentă, supranaturală, infinită, fără început şi fără sfârşit, numită Dumnezeu, a creat universul cu toate fiinţele lui pe baza unui proiect propriu şi pentru anumite scopuri.

„Natura nu are niciun respect pentru viaţă. Un fenomen al naturii nu este bun sau rău şi nici frumos sau urât. Valorile sunt absente şi, foarte important, semnificaţia şi scopul lipsesc".

Erwin Schrodinger                                                             prof. Ioan Vida

Apariţia lumii – teoria materialistă

Să analizam teoria materialistă. Big-Bangul a avut loc într-un punct cu o densitate aproape infmită. După un interval de timp de 10-43 secunde de la momentul exploziei (o constantă universală numită timpul lui Planck), temperatura era de 1032 grade K. Dintre cele 11 dimensiuni ale universului (10 spaţiale şi una temporală), 3 spaţiale şi cea temporală încep să crească, trec printr-o perioadă de inflaţie care determină expansiunea universului ce continuă şi azi când, în mod surprinzător este accelerată. Dupa 10 minute raza universului avea mulţi ani lumină, iar dupa 380000 de ani, când temperatura era de 4000 grade K, s-au format primii atomi de hidrogen şi de heliu. Peste milioane de ani s-au format primele stele. Teoria Big-Bangului nu explică de unde a apărut colosala energie degajată şi ce anume a declanşat explozia, având în vedere că înaintea ei nu a existat nimic. La ora actuală mulţi savanţi lucrează la o teorie care să unifice din punct de vedere matematic cele patru forţe universale: forţa gravitaţională, forţa nucleară tare, forţa nucleară slabă şi forţa electromagnetică, considerând particulele elementare corzi care se diferenţiază după modul de vibraţie. O coardă din punct de vedere dimensional, faţă de un atom este cât un atom faţă de sistemul planetar. Deoarece această teorie ar putea explica totul, nu mai este nevoie de existenţa lui Dumnezeu. Ea este sortită eşecului, deoarece conform teoremei lui Godel, o teorie cu un număr finit de axiome, conduce inevitabil la rezultate fie indecidabile, fie contradictorii.

De ce legile fizicii au atâta coerenţă? Este materia inteligentă?

Se pune problema de ce legile fizicii au o coerenţă extraordinară. Astfel, dacă oricare dintre constantele universale s-ar modifica numai puţin, nu ar exista stelele şi nici elemente, printre care cel mai important - carbonul, necesare vieţii. Fără principiul de excluziune al lui Pauli şi anume: o stare cuantică dată nu poate conţine decât un singur fermion (electron, neutron, proton etc.) şi care nu are nici o justificare în cadrul legilor fundamentale ale fizicii, materia s-ar prăbuşi într-un ocean de energie. Toate acestea şi altele ne arată că în mulţimea enormă de universuri posibile, al nostru este unic. Este o întâmplare că există tocmai acesta, când probabilitatea existenţei lui este atât de mică? Unii geneticieni susţin că viaţa a apărut din necesitatea materiei de a se organiza pe sine în tendinţa ei de a atinge forme perfecte. Tot aşa au apărut mai devreme stelele şi planetele. Dar aceasta înseamnă că materia se autoorganizează pentru a atinge nişte scopuri, ceea ce este absurd. Singura posibilitate este ca viaţa să fi apărut din întâmplare.

Mutaţia genetică, pentru saltul de la maimuţă la om, este puţin probabilă

Natura construieşte de parcă ar avea la dispoziţie resurse limitate şi timp nelimitat, omul construieşte tocmai invers, ca şi cum ar avea resurse nelimitate şi timp limitat. Acum 3.8 miliarde de ani la marginea oceanului s-a depus pământ erodat din cauza mareelor, conţinând substanţe organice aduse de meteoriţi. Sub influenţa razelor solare şi a razelor cosmice, în apa puţin adâncă, din substante mai simple, a avut loc sinteza primilor aminoacizi şi a primelor baze azotate, formându-se o supă organică. Azi dacă s-ar forma o astfel de supă nu ar rezista mult timp, deoarece ar fi consumată imediat de vietuiţoarele heterotrofe. Iată de ce nu este de conceput reapariţia vieţii de acest tip, trecând prin etapele sale de început. După altă ipoteză, supa organică ar fi apărut pe fundul oceanului, în jurul hornurilor cu apă fierbinte formate în urma erupţiilor vulcanice. Absolut la întâmplare, timp de milioane de ani în ea s-au format macromolecule conţinând zeci sau sute de aminoacizi numite proteine. La fel, şiruri lungi de mii sau zeci de mii de nucleotide formate din cele patru feluri de baze azotate asociate cu un zahar şi cu radicalul fosforic au format macromolecule de acizi nucleici. Cu o probabilitate extrem de mică, o secvenţă de aminoacizi din proteină s-a realizat în concordanţă cu o anumită secvenţă de nucleotide din acizii nucleici. Acest moment este momentul apariţiei vieţii.

Prima forma de viaţă şi unică timp de 3 miliarde de ani a fost cea unicelulară. În urmă cu 600 de milioane de ani, prin unirea mai multor celule s-au format organismele pluricelulare care au evoluat şi acum 200 000 de ani am apărut noi oamenii. Pentru saltul de la maimuţă la om a fost nevoie de o mutaţie genetică foarte puţin probabilă, deoarece au trebuit să fie modificate un grup de gene, modificări compatibile la cel puţin două persoane de sex opus. Apariţia omului a dus la apariţia conştiinţei.

Conştiinţa poate fi o proprietate a materiei?

Pe scurt, am putea spune că conştiinţa umană este capacitatea de a ne integra în tot, iar cunoaşterea este asimilarea informaţiei. Dupa Giulio Tononi, conştiinţa este o reverberaţie permanentă a creierului ca răspuns la stimuli. În somn creierul este activ, dar nu reverberează. După Franas Erick, fizician, conştiinţa nu este nimic altceva decât activitatea unor neuroni. Ea se schimbă din copilărie până la moarte. Nu există un eu constant si nici vorbă veşnic. Abordarea problemei conştiinţei de către neurologul Stuart Hameroff împreună cu fizicianul Roger Penrose se bazează pe gravitaţia cuantică, teorie necesară pentru a descrie găurile negre şi Big-Bangul. Roger Nelson de la Princetown susţine că conştiinţa se extinde în afara corpului. Prin experimente a arătat că un calculator care generează în mod aleatoriu numere, este influenţat, e drept în mică măsură, de acţiunea simultană şi de la distantă a mai multor conştiinţe. Freeman Dyson, teoretician al fizicii cuantice, afirmă că originea şi destinul universului nu pot fi înţelese complet, separate de fenomenele vieţii şi conştiinţei.

Motivul pentru care nu întâlnim nicăieri în imaginea noastră ştiinţifică despre lume eul nostru gânditor, este că el însuşi este această imagine a lumii. El este identic cu întregul şi de aceea nu poate fi conţinut în acesta ca parte a sa. Din experienţele mentale ale tuturor eurilor conştiente este plasmuită o lume unică. Acesta este paradoxul aritmetic descoperit de fizicianul Erwin Schodinger şi nu poate fi explicat de teoria materialistă. Încă din antichitate, matematicienii s-au preocupat de infinit. Azi matematica nu poate fi concepută fără operaţii cu infinituri. Este logic că un sistem finit, în particular omul, să nu se poata cunoaşte pe sine complet, dar cum se explică faptul că poate să înţeleagă suficient de mult infinitul? În concluzie, teoria materialistă nu poate să explice apariţiile vieţii, conştiinţei şi performanţele conştiinţei. (va urma)

Prof. loan Vida