Articol

Până în 1990, și puțin timp după aceea, Caraș-Severin a fost unul dintre județele cele mai industrializate din țară. Avea siderurgie, încă de la 1771, exploatări de cărbune, cupru și de uraniu, dar și construcții de mașini și fabrica de armament. Avea și culturi de grâu și porumb, în Valea Carașului, dar și plantații de meri, pruni, cireși și vișini. Dumnezeu ne-a blagoslovit cu deal, munte și păduri, cu râuri și baraje naturale și ridicate de mâna omului, dar și cu singurul fluviu de la noi, Dunărea. Un adevărat colț de rai care astăzi nu mai există. Și nu mai există pentru că în loc de îngeri cu frică de Dumnezeu, a avut parte în toți acești ani doar de oameni răi, care și-au bătut joc de toate și de toți, care nu au știut decât semnul adunării și al înmulțirii, și-au umplut buzunarele și ne-au predat lecții de loialitate, moralitate și de dezbinare.

Au distrus uzina de la Oțelu Roșu și n-au pus nimic în loc în afară de promisiuni ce se repetă din patru în patru ani, atunci când au loc alegeri. Au închis mina de la Anina și nu au mai deschis nimic în schimb. Mint, au inaugurat un cămin pentru bătrâni, nu înainte ca să se închidă spitalul de acolo. La fel s-a întâmplat cu Exploatarea Moldomin din Moldova Nouă, pe care unii au făcut-o neprofitabilă, deși de soarta ei s-au interesat alții de afară. Lacăte au fost puse și peste exploatările de uraniu de la Ciudanovița și Lișava,  pe fabrica de mobilă din Caransebeș, dar și pe uzina de tunuri de la Reșița, pentru același motiv al lipsei de interes pe piețele externe. Au călcat în picioare cea mai veche stațiune valneară din țară și iarăși au găsit o explicație pentru ce s-a întâmplat așa. Vrăjeală de doi bani. Pentru fiecare nemernicie de acest gen a existat în permanență o justificare, una comparabilă cu cea a lui Petre Roman, cu industria românească, morman de fiare vechi, trebuia să existe. Iar dacă nu ar fi existat, trebuia inventată.

Semne de revenire nu există. Toți o apă și un pământ, deși potențialul natural este uriaș, cum nici un alt județ din țară nu are deal și câmpie, munte și Dunăre la un loc. Mulți au comparat Caraș-Severin cu mica Elveție care, dacă ar fi fost la fel de prost administrată, ar fi avut toate șansele să ajungă ca Banatul de Munte, cu toate stațiunile ei și Alpii cei semeți.