Articol

Fotografia de grup a soţiilor şefilor de state  prezenţi la summit-ul NATO din capitala Belgiei face furori în Europa și în lume. Și asta nu pentru că în ea apar doamnele unora dintre cei mai importanți și puternici lideri mondiali ai momentului, ci pentru că între atâtea femei s-a strecurat și un domn tânăr și chipeș. Nu e nici consiler și nici nu știu ce secretar pe probleme de apărare. Și nici gardă de corp pentru acele femei de bărbați șefi de stat. Nu, acel tânăr imberb este soțul premierului Luxemburgului, care la rândul său este tot un bărbat chipeș și șarmant. Cum ar veni, dacă Melania Trump e prima doamnă a SUA, Gauthier Destenay este primul domn al Ducatului Luxemburg.

Un cuplu de gay rămâne un cuplu de gay. Doi bărbați legați sentimental,  care își declară iubirea până la moarte. În public sau doar între pereții unei camere. În urmă cu câțiva ani părea de neconceput așa ceva. Biserica te ardea pe rug, lumea te arăta cu degetul, preoţii făceau slujbe să-l alunge pe necurat. Astăzi, lucrurile par să se schimbe în unele țări din lume. E drept, nu în foarte multe, însă curentul câștigă teren. Mitingurile de susținere a căsătoriei  persoanelor de acest gen s-au înmulțit, politicienii militează pentru modificarea constituției, oamenii de rând par tot mai toleranți. Repet, nu peste tot în lume. În Luxemburg  și în alte aproape 20 de țări, da, în restu, nu.

Noi, românii, am rămas la doar la maxima care spune că „atunci când doi se iubesc, nu mai contează sexul”. Dar nu mai mult căci, cum ar fi să-l vezi pe Dorel al nostru ținându-se  de mână pe stradă cu iubitul din Irlanda, Franța ori Luxemburg  giugiulindu-se ca doi golumbi? Sau, să-i bată în ușă lu’ ta-su și mă-sa după doi an de străinătate, să le prezinte viitorul ginere sau noră, după caz? Ferească Dumnezeu și Maica Precistă de așa ceva. Peste o sută de ani, treacă-meargă. Până atunci se mai obișnuiesc și oamenii cu ideea că asta-i în firea lucrurilor și mai lasă de la ei. Însă în nici un caz acum când, ar însemna ca Dorel să-și nenorocească pe  viața pe tătâne-său sau pe mă-sa.   

Luxemburghezii nu-și fac probleme de acest gen. Și nu vorbim de unii abia coborâți din copaci, mâncători de râme, lăcuste și greieri, ci de o națiune unde venitul pe cap de locuitor este unul dintre cele mai mari din Europa. Mai mult, au un premier homoxesual, însă nu am auzit să fi ieșit în stradă să protesteze pentru orientarea lui sexuală, să arunce cu ouă clocite în locuință. Poate și unde locuitorii de acolo nu au basme cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene sau alte personaje care, musai trebuie să fie de genuri diferite.