Articol

După ce în urmă cu vreo două săptămâni arăta, mânios, cu degetul spre fosta conducere a primăriei, acuzând-o de lucruri grave, pentru ca a doua zi să revină cu precizări puerile de genul că mesajul său a fost prost înţeles, primarul Caransebeşului a răbufnit din nou acum câteva zile. De această dată, mânia s-a răsfrânt nu doar împotriva fostului primar, Marcel Vela, ci şi împotriva colegilor săi de partid, consilieri locali, spunând despre ei că votează în Consiliul local la ordinul lui Vela, subminându-i dubla autoritate, cea de primar şi cea de preşedinte al organizaţiei municipale a PNL.

Supărările lui Felix Borcean sunt de înţeles. În doi ani de mandat, primarul Caransebeşului nu a construit nimic, ba chiar a distrus şi ceea ce alţii clădiseră cu trudă de-a lungul anilor. Să ne amintim doar de echipa de volei de Divizia A, pe care a desfiinţat-o, şi de simpozionul internaţional de sculptură, pe care anul acesta nu l-a mai organizat. Apoi, nu a fost în stare să atragă niciun proiect major pentru dezvoltarea municipiului, pretextând tot felul de motive, care mai de care mai caraghioase. Între altele, invocă moştenirea în materie de astfel de proiecte cu finanţări de tot felul. O fi aşa, dar de ce primarul Reşiţei are un portofoliu cu 38 de proiecte în valoare de 120 de milioane de euro? Să nu spună că astea sunt moştenite de la Stepanescu şi Crina, că nu îl vor crede nici copiii. Şi atunci? E simplu: Popa Tăiţelu a făcut treabă şi în privat, dar şi la primărie, pe când Felix Borcean, toată viaţa lui nu a făcut decât să plimbe catalogul sub braţ şi, din când în când, să joace o miuţă cu băieţii între blocuri. Marcel Vela a cunoscut administraţie, pe când el s-a limitat doar la redactarea de cereri, de mână, ce începeau invaribil cu: subsemnatul... fiul lui şi al..., născut..., domiciliat...., rog prin prezenta...

De aici şi frustrările care îl macină. Este conştient că toţi fac câte ceva în mandatele lor. Până şi un primar de comună se zbate să rămână ceva în urma lui, numai el simte că în cazul său nu se leagă nimic. Neputinţa îl doare şi atunci simte nevoia să şi-o strige în spaţiul public. Să fie compătimit. Şi nu oricum, ci aruncând vina pe cel care l-a făcut om, scoţându-l din anonimatul cartierului, şi pe consilierii locali, colegi de partid. Dar dincolo de neputinţa de a arăta că este, totuşi, primar, Felix Borcean ne demonstrează încă o dată că este un politician slab. Adevăraţii bărbaţi, cu atât mai puţin gugulanii, nu ies niciodată în drum, la poartă, simiorcăindu-se precum femeile. Nici măcar atunci când sunt cuprinşi de disperare, aşa cum pare să fie primarul Caransebeşului.