Articol

Stăteam, aseară, în faţa scenei şi a boxelor, în Poiana Lupului, başii îmi vibrau în stomac, în oase, în tâmple, iar pantalonii îmi trepidau în ritm de baladă-rock, nu prea obişnuiesc să ascult balade cu pantalonii dar, la Gărâna, n-am avut ce face, trebuia să-i bag în seamă, fiindcă prea se zbăteau, aveau viaţa lor proprie, care se manifesta direct pe piele. Un bătrânel cu părul sur şi vâlvoi chinuia o chitară, dar o chinuia pe bune şi ce scotea din ea(!), un baterist răpăia pe tobe, fluturând din braţe parcă zbura, trupa tocmai cânta „Hey Joe!”, a legendarului Jimi Hendrix, iar pe butucii din poiană, spectatorii erau în transă, vibrau şi ei laolaltă cu energia muzicală care împachetase poiana, cu oameni, cu suflete, cu butuci cu tot. Deci, cam aşa se simte rock-ul la concerte!

Şi, trăind fermecat momentul, privind la oamenii aceia minunaţi şi instrumentele lor cântătoare, am avut o revelaţie. Fericirea se câştigă pe cont propriu, dar nu singur! Trebuie să faci ceva ca să-ţi câştigi fericirea, ceva care să-i cuprindă şi pe ceilalţi din jur. Măcar pe unul! Dacă sunt mai mulţi, cu atât mai bine!

În ultimii şaizeci-şaptezeci de ani, lumea s-a prăbuşit de mai multe ori. Şi, în tot acest timp, nişte oameni făceau rock şi credeau în rock. O prostie, o nebunie, când se fac războaie, revoluţii, e foamete, e secetă, sunt inundaţii,... să faci rock! Şi, totuşi, de exemplu, laminoarele de la Reşiţa s-au închis, dar Pasărea Rock n-a murit! Acesta nu înseamnă că ei, rockerii, au ales neapărat varianta corectă. Ideea e că nu ştii niciodată ce e corect din perspectiva unora sau altora. Important este să faci ceva în ce crezi. Asta e una. Alta, şi mai importantă, este ca atunci când o lume moare şi tu încă mai trăieşti, să poţi să schimbi. Să poţi să te schimbi!

Uite, până şi Muntele Semenic se schimbă! Dintr-un munte pleşuv orientat, vara, numai pe picnicuri, şi iarna, pe săniuţe şi schiuri, a devenit un munte muzical. Muntele cântă jazz, rock, folk! Vin solişti şi trupe din toată lumea. Şi spectatori, la fel! Deci, ne vedem deseară, din nou, în Poiana Lupului din Munţii Semenic! Şi în alte seri din această vară. Şi din verile următoare. Fiindcă, împreună cu noi, Muntele Semenic poate deveni un fenomen.