Articol

În aceste zile, politicienii, mă rog, cei care aspiră la un astfel de titlu, se întrec în tot felul de discursuri electorale. Unul mai înduioșător decât altul. Pline de exprimări pretențioase, de cuvinte pe care nu le folosesc în vorbirea de zi cu zi. Dar când ajungi în fața oamenilor, când te urci prima dată în viață pe o scenă electorală și ai în mână un microfon, lucrurile se schimbă pentru domnul candidat. Nu mai poate să vorbească așa cum o face cu nevastă-sa ori cu prietenii. Schimbă placa, încercând să devină ceea ce nu este de fapt și sfârsește lamentabil, în ceea ce îndeobște numim limbajul de lemn. Unul agramat, fără nicio logică. Norocul candidatului e că electoratul nu îi vede discursul scris pe bucățica de hîrtie pe care a creionat ideile principale ale spiciului. Dar și așa, atentatul comis la adresa gramaticii limbii române este vizibil de la o poștă.

Cei mai mulți adoptă același discurs liniar, lipsit de interes, pe care îl tot auzim de două decenii și mai bine. Locuri de muncă, locuri de joacă, străzi reparate, panseluțe, bunici cu nepoței în parc, subvenții pentru căldură și transportul local. Mai nou, vorbesc de programe și de accesări de fonduri europene. Ideile le iau unii de la alții, le mai ajustează, pe ici, pe colo, în funcție de zona în care trăiesc și de instituțiile la care candidează, dau un refresh și cu asta au rezolvat problema. Ei știu că această abordare populistă dă bine la electorat deși, mulți, mai cu seamă cei din zona rurală,  habar nu au de ceea ce înseamnă un proiect sau o finațare de la Uniunea Europeană.  Repet, nu contează că esti liberal sau pesedist, progresist sau țărănist, peremist ori socialist. Discursul este același, doar oratorii sunt alții.

Sincer, este fascinantă această lume a candidaților la nemurirea politică. După o zi grea la serviciu, după ce observi că prin buzunare îți suflă vântul, după ce te-ai certat cu vecinul de palier merită să te duci la o astfel de întâlnire electorală. Timp de o oră te amuzi copios, te remontezi psihic și ajungi la concluzia că viața e frumoasă și merită trăită din plin. Mai ales în campaniile electorale.