Articol

Funcţia de administrator public, sau de city manager cum ne place să o declinăm în limba engleză, este una de inspiraţie americană şi prevede predarea sarcinilor şi atribuţiilor primarului unei persoane specialistă în administraţie ori în ştiinţe juridice. În străinătate, un city manager este format şi instruit într-o şcoală de profil, iar la angajare, salariul său este de cel puţin trei ori mai mare decât al primarului.

La noi, un city manager nu va revendica niciodată un salariu foarte mare şi nu pentru că nu şi-ar dori lucrul acesta, ci pentru că în 99, 99% din situaţii ei sunt la mâna primarului. A primarului care îi alege după culoarea ochilor, dunga de la pantaloni, numărul de ţigări fumate în opt ore ş.a.m.d.. Sigur, toţi vor spune că au dat examene pe care le-au luat cu brio, chiar dacă au fost singuri pe loc, că au expertiză în domeniu (şi dacă n-ar avea-o, tot pe funcţia aia i-am găsi), că sunt buni slujbaşi, mai degrabă aş spune umili executanţi, dar puţini vor recunoaşte că fără înregimentare politic niciodată nu ar fi pe astfel de funcţii. Politicul face şi desface, cu condiţia să fii un tip ascultător, smerit şi să-ţi cunoşti lungul nasului.

Să luăm exemplul city managerului Reşiţei: Paul Vasile. Fost viceprimar, din partea Partidului Verde, a înţeles repede că trebuie să demisioneze din funcţia de consilier local şi, implicit, din cea de viuceprimar, şi, după ce a stat angajat, de ochii lumii, o zi-două la Termoserv, firmă a Consiliului Local, s-a transferat la Primărie (ce repede pot unii să facă treaba asta), pentru a fi numit în funcţia de administrator public. A urmat concursul, nota de trecere şi noua funcţie! Asta face politicul: scurtează drumul de la dorinţă la faptă.

Viceprimar fiind, toată ziua găsea lucrări prost executate de firmele de casă. O bordură sucită, o gură de canal aşezată câş, un trotuar cu dâlme, iar de aici şi refuzul de a semna recepţii finale, de a face plăţi constructorilor. Una-două era pe teren, cu presa după el, mereu nemulţumit de cum arată oraşul, distrus de ăia de dinaintea lui.

Astăzi s-a liniştit. Nu mai numără gropile din asfalt, nu mai arată cu degetul spre constructori, aşa cum o făcea înainte, nu mai invită presa pe teren şi nici nu-şi mai fumează ţigara în faţa primăriei. Poate că şi acuma munceşte cu mult spor, dar nu-l mai simţim ca altădată.

Şi city managerul Caransebeşului, Andrei Ungur, este un produs al politicului local. Nu-i contest capacitatea profesională, deşi despre tineri, în general, se spune că sunt cruzi pentru a accede în funcţii administrative importante. Poate, dar dacă în spate au pe cine trebuie, experienţa devine un moft. Iar politica de asta se ocupă: să-i facă pe unii frumoşi, deştepţi şi pricepuţi.