Articol

Personal, acuzaţiile care i s-au adus preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde, mi s-au părut cam subţiri. După ce am văzut ce-a făcut preşedintele Traian Băsescu în politică, după ce am aflat ce au făcut Hrebenciuc, Elena Udrea, Codruţ Seres, Dan Diaconescu, alţi parlamentari, miniştri şi şefi de judeţ, mi s-a părut că ceea ce i se pune în cârcă lui Frunzăverde e un fel de glumă.

În România, politica postdecembristă s-a făcut, în principal, exercitând puterea prin împărţirea preferenţială de bani şi de posturi. Aşa au procedeat partidele şi politicienii, pe faţă şi prin dos. Ce altceva a fost „soluţia imorală” aplicată de Traian Băsescu, când şi-a atras majoritatea parlamentară promiţând posturi unor politicieni ca să vină de partea Alianţei „Dreptate şi Adevăr”(!). Iar cei care obţineau posturi prin ministere şi administraţia publică aveau liber să împartă posturi bine plătite, mai jos, servanţilor politici. Ce altceva a fost „legea transferurilor” promovată de PSD ca să atragă primari şi consilieri de partea lor. Iar primarii o spuneau în public: „M-am transferat fiindcă mi s-au promis bani!” Aceasta a fost atmosfera generală în care am trăit, aerul politic pe care l-am tras în piept şi cu care ne-au tras în piept. Şi, când stai mult timp într-un mediu toxic, ori te înveţi cu mediul, ori mori. Se pare că ne-am cam învăţat cu mediul, dacă ne mirăm ce păţeşte acum Frunzăverde. Pentru că el „a fost surprins” făcând ceea ce era „regulă” în politica românească. Cred că şi el se miră: „Da’ ce-am făcut?!”. Asta cam aşa-i; pesediştii au promis bani primarilor, iar Frunzăverde a contraatacat, atrăgându-le atenţia că fondurile din judeţ trec prin mâna lui. Între timp, Guvernul i-a scos jucăria din mână, schimbând legea şi stabilind că fondurile pe primării se dau direct de la centru, pe baza unui algoritm. Se stabilesc nişte criterii, se acordă puncte şi, în baza lor, primăriile primesc banii. Cât o fi de corect şi algoritmul ăsta, e altă poveste. Dar până aici, până la „algoritm”, în Consiliul Judeţean discuţiile erau, de ani de zile, de genul: „De ce aţi dat fonduri şi posturi oamenilor voştri?”. Da’ voi cum aţi făcut?!”. Şi uite-aşa, politica mergea înainte.

Acum „l-au prins” pe Frunzăverde că nu e corect şi abuzează de putere. De ce pe Frunzăverde? De fapt, aceeaşi întrebare şi-a pus-o şi Elena Udrea. „De ce eu?” Şi i-a mai întrebat retoric pe ziarişti: „De ce vă prefaceţi că nu ştiţi cum se fac banii în politica românească?” La fel s-o fi întrebând şi Liviu Dragnea. Un greu al social-democraţilor, condamnat pentru că şi el a aplicat la referendum „legile politicii româneşti” din ultimii peste 20 de ani.

Acum, concluziile. Desigur, concluziile mele. Se face curăţenie în politica românească. Iar, iniţiativa acestei curăţenii, evident, nu putea veni de la politicieni. Dimpotrivă, politicienii sunt uimiţi: „Cum, nu mai avem voie să facem ce-am făcut zeci de ani?!” Dar de unde vine această acţiune? De la justiţia română. Dar cine-i, dom’le justiţia asta?! Păi, după părerea mea, justiţia e o doamnă care a scăpat de sub pulpana politicienilor români şi a intrat sub protecţia lui Big Brother, Fratele cel Mare, care stabileşte noi reguli. Relativ mai curate, mai uscate. Justiţia nu poate curăţa tot, fiindcă s-ar „curăţa” toată România. Dar ca să înţelegem noile reguli ni se dau exemple. Ca Liviu Dragnea, ca Sorin Frunzăverde. Din această perspectivă, ei sunt exemple!

O fi şi asta o chestie! Cine ştie?! Poate că trăim vremuri cruciale în politica românească. Poate că vom înţelege propunerea cum că politica, deşi e curvă, poate fi o curvă cinstită. Cu carneţel şi chitanţă. Nu se fac servicii preferenţiale şi se plăteşte la preţul corect, conform tarifului sau negocierii. Fără şmecherii.