Articol

Fără îndoială, „România nu merita aşa ceva!”, sunt vorbele unui ministru demisionar din Guvernul Grindeanu. Sute de mii de manifestanţi în stradă, străzi blocate, forţe de ordine în jurul instituţiilor statului, huiduieli, vrajbă între români şi, „cireaşa de pe mort” de aseară, cu lupte de stradă între jandarmi şi ultraşi, antrenaţi, violenţi şi elastici, înarmaţi cu fumigene, petarde, sticle incendiare, plus pietre şi bucăţi de gheaţă, aflate la îndemână în Piaţa Victoriei. A fost aseară o bătaie ca pe stadioane, acolo unde grupări violente de aşa-zişi suporteri îşi descarcă prin violenţă ura patologică faţă de „ceilalţi”. Pentru că, după cum bine ştim, de la Sartre încoace, diavolul stă în „ceilalţi”. Lucru valabil în general, dar mai ales în politică!

Cu toate acestea, astăzi, voi fi „avocatul diavolului”, pentru echilibru şi pentru că aşa simt. „Diavolul” fiind în cazul de faţă PSD-ul! Reamintesc că am susţinut, şi susţin, că PSD-ul a greşit enorm. Vorba realizatorului de dezbateri TV propesede, Victor Ciutacu: „Domnilor PSD-işti, cum dracu’ aţi reuşit?! Cred că sunteţi singurul Guvern din lume care promiteţi bani, salarii, pensii, bunăstare pentru toţi şi aveţi sute de mii de români care protestează în stradă!” Pesedistul care a răspuns a dat vina pe manipulare. OK, manipulare există. Unii manipulează din interes, alţii, fiind convinşi că o fac pentru o cauză bună. Dar, foarte pe scurt, suaţin că PSD-ul a greşit mai ales prin FORMA prin care a ales să modifice legislaţia în domeniul justiţiei. Prima dată au ales să o facă prin ordonanţe pentru că se simţeau foarte puternici, ca urmare a votului zdrobitor care i-a făcut câştigători în alegeri. Apoi, când ţara a început să se mişte, pesediştii s-au precipitat, chiar pare că s-au speriat, şi au ales să dea ordonanţele pe furiş, convocând o şedinţă de urgenţă seara târziu, cu  altă ordine de zi şi cu ordonanţele ţinute ascunse în mânecă şi puse pe masă discret, cum fac borfaşii care trişează la cărţi. Trebuie să ştim că politica nu se face numai prin legi şi normative, ci, şi prin gesturi, priviri, tonul vocii şi sintaxa frazei, prin atitudini, care creează emoţii. La capitolul acesta Ministrul Justiţiei e varză, comunică ceva mai rău decât un urangutan de circ. Dar, ziceam că o să fiu avocatul diavolului şi m-am luat cu vorba.  

Trebuie să acceptăm că politica se face de către partidul ales prin vot să guverneze. Iar modificarea legislaţiei este o acţiune politică! Vorbind de fond, nu de formă, PSD-ul are dreptul să îşi promoveze politica prin mijloace legislative. E drept că, şi după părerea mea, cele două ordonanţe relaxează mult prea mult braţul legii în domeniul infracţiunilor. Dar, aceasta e părerea mea. În schimb, în ceea ce priveşte graţiere, trebuie să vedem că este şi punctul de vedere al Uniunii Europene, cum că într-o ţară civilizată infractorii nu trebuie torturaţi, ţinuţi în condiţii subumane, că se pot da pedepse mai uşoare şi folosi mijloace mai blânde de reeducare, cu arest la domiciliu, cu control judiciar. Deci, PSD-ul s-a dovedit european în ceea ce priveşte graţierile. În ceea ce priveşte modificările din Codul Penal şi Codul de Procedură Penală se poate discuta. Dar, citind câte ceva din modificări, pot spune că dracul nu e aşa de negru. Dacă prevederile introduse sunt aplicat cu bună credinţă, se poate face justiţie şi cu acest Cod Penal „îmbunătăţit”. Doar că, buna credinţă e un termen cam abstract şi, cum spuneau alţi „clasici”, drumul spre iad e pavat cu bune intenţii (sau cu „bună credinţă”).

Totuşi, ca să mă fac înţeles mai bine, punctez un exemplu, acel controversat articol care spune că „favorizarea infractorului nu se incriminează dacă este făcută prin acte normative”! Mulţi au zis că Guvernul a scris aşa în lege ca să scape de acuzaţii. Aşa am zis şi eu la început. Recitesc acum şi spun că prevederea are logică. De exemplu, graţiere este o favorizare a infractorilor făcută printr-un act normativ. Cum ar fi şi graţierea unui condamnat de către preşedinte. Dacă preşedintele graţiază un condamnat, că are mulţi copii, că e bătrân, că e bolnav, că e simpatic, este un gest de clemenţă care nu poate fi incriminat. Alt exemplu, dacă Guvernul amnistiază răspunderea penală a homosexualităţii. E o clemenţă acorată unor oameni care, până la un moment dat erau consideraţi infractori. Nici această acţiune legislativă nu poate fi incriminată! Dar, cine să explice aceasta? Florin Iordache, care n-are nici măcar termenii juridici la îndemână?! El a zis că am preluat asta din altă lege, că aşa era şi acolo. „Altă întrebare!” Zbanggg!

Da, domnilor (şi doamnelor), Guvernul şi Parlamentul au dreptul la acţiuni politice în domeniul legislativ. Şi pentru acţiuni politice nu poate fi tras la răspundere nici de DNA, nici de Procurori. Singurul mod prin care poate fi tras la răspundere Guvernul şi Parlamentul este prin vot. Peste 4 ani! E adevărat că poporul, dacă simte că ceva nu e în regulă, are dreptul la proteste. Şi acesta este un mod de a sancţiona Guvernul. Sub presiunea străzii Puterea îşi poate ajusta poziţia, intenţiile politice. Să vedem în ce măsură o va face.

Şi mai spun una, eu zic că tot de bine. Protestele de aseară au fost prezentate relativ corect de toate televiziunile. Toţi au identificat grupul diversionist al ultraşilor care au intervenit să spargă manifestaţia. Şi toţi au vorbit despre dreptul cetăţenilor de a protesta paşnic. De aceea spun că „dracul nu e atât de negru”, nu suntem în război civil şi nici nu trebuie să ajungem. Guvernul  trebuie „amendat” prin proteste când poporul simte că ceva nu e în regulă, dar, nu cred că putem vorbi despre răsturnarea Guvernului. Hai să fim serioşi! Pe cine punem în loc? Liberalii abia se reorganizează, USR-ul nici nu ştie dacă s-a născut. Iar punem tehnocraţi? Nu cred că e o soluţie care ar fi acceptată de români.  

Guvernul trebuie să aibă tăria să se facă de râs! Să retragă ordonanţa cu modificarea Codului Penal, să o pună în dezbatere, aşa cum e legal şi normal, să treacă legea prin Parlament, cum se face cu legile organice. Asta trebuie făcut, să se potolească strada şi să ne apucăm iarăşi de treabă. Ştiu că unora le plac protestele. Sincer, uneori şi pe mine mă ia valul, când văd şi simt puterea străzii. Dar, e o distracţie de moment, acuma că tot e Făşancu la nemţi (Ştiţi, sărbătoarea aceea cu măşti, în care, la final, se îngroapă ori se arde „omu’ rău”. E distractiv!) . Vine, însă, primăvara şi ce semănăm acum vom culege la toamnă.