Articol

Cea mai hulită instituţie din România ultimilor ani, DNA, continuă să facă curăţenie în rândul clasei politice. Să-i salte şi pe cei din PSD, dar si pe cei din PNL. Cei din USR nu contează în acest moment, pentru că sunt la început de drum și nu au apucat să ajungă la fructele bunăstării. Toți cei care au fost chemați să dea cu subsemnatul la DNA (un fel de balaur cu șapte capete) au susținut că aceasta este o invenție satanică a gândirii băsăsciene, menită să-și elimine opozanții. Un produs creat  să funcționeze perfect și care acuma a scăpat total de sub control, nu pentru că Băsescu nu ar putea să-l strunească, ci pentru că nu mai este președinte, iar dacă nu mai este președinte, se întoarce chiar și împotriva sa.  O fi, nu-i contrazic.

Ceea ce, însă, îmi este clar ca bună ziua, mascații și procurorii anticorupție n-au nimic cu oamenii cinstiți, care trăiesc de pe o zi pe alta. Nici măcar cu ăia care, din diverse pricini, mai calcă în străchini atunci când se găsesc la Putere. Și nu pentru că nu ar merita să fie săltați, ci pentru că procurorii DNA ar trebui să-i aducă la Parchet pe bandă rulantă, să lucreze 24 de ore din 24, iar la tot două județe să se mai construiască un penitenciar. DNA lucrează în funcție de priorități, iar cei care cred că sunt mai deștepți decât procurorii anticorupție se înșeală amarnic. Mai devreme sau mai târziu, toți vor ajunge în fața judecătorului sau în boxa inculpaților, fie că e vorba de primari, președinți de Consiliu județean, fie că lumea îi știa ministri ori de lideri de partid.

Știți ce-mi place la acești profitori ai Puterii? Faptul că la intrarea în sediul DNA par neprihăniți (morcovul din cur nu se pune), cu ochi mari și blânzi ca la bou, joviali și chiar glumeți, pentru ca la ieșire toți să se dea cu curul de pământ, gata să jure că n-au furat un cap de ață în viața lor, darămite milioanele de euro ce li se pun în cârcă. Că sunt victime. Ale cui? Nu mai contează, sunt victime și cu asta basta. Doar atunci când apar stenogramele cu interceptări, cu declarații de martor, cu denunțători (penali și ei), li se înmoaie tonul, li se adună boli știute și neștiute până dau în bâlbă.

Un proces ca ăsta durează, şi durează (evident, cu mult mai mult decât al  unui găinar). Cu termene amânate, vicii de procedură, modificări și interpretări de articole și litere din codurile penale, încadrări schimbate, judecători recuzați, strămutări la alte instanțe, ba mai apare o Ordonanță de Urgență care dă totul peste cap și se alege praful de munca procurorilor. Cu toate acestea, DNA rămâne spaima hoților cu gulere albe, ceea ce, să recunoaștem, e și asta ceva într-o societate în care, paradoxal toți sunt de acord ca locul lor să fie la pușcărie, dar în același timp aruncă cu pietre și cer desființarea ei.