Articol

Ignoranţa este opusul cunoaşterii. A învăţăturii. Un ignorant nu se poate ridica niciodată la nivelul unuia cu şcoală. În schimb, poate fi foarte uşor manevrat. Indus în eroare, de oricine se opune celui care conduce vremelnic o localitate, un guvern sau o ţară. Lipsit de cunoştinţe, de cultură genearală, un ignorant le va şti mereu pe toate câte sunt, e mereu cu soluţia la el, este „primitiv în gândire, dar şmecher”, cum bine remarca un cunoscut bloger.

Citesc un comentariu accid pe pagina de Facebook, la un articol legat de intenţia primarului Reşiţei de a cumpăra 26 de hectare de teren de la TMK. Cum vine asta? După ce le-a vândut, acum să le cumpere? Nu se poate aşa ceva, aici e o şmecherie la mijloc. Cam aşa pune, intrigat, problema cititorul, în timp ce un altul se întreabă de ce nu s-a cumpărat şi Fabrica de Confecţii ori de ce nu repară străzile cu banii ăştia. Altădată, oamenii erau supăraţi pentru faptul că administraţia locală a permis să se construiască cele două supermaketuri din Lunca Pomostului şi a acceptat demolarea „Confecţiilor”.

Nu vreau să suspectez pe nimeni de nimic. Nici de manipulare, şi nici de ignoranţă, însă este bine de făcut câteva precizări. Că, nu are nimic una cu alta. Cu ce reclamă unii şi ce face primăria. Aceasta din urmă este altceva decât ce cred atâţia necunoscători. În primul rând, nu Primaria Reşiţa a vândut Combinatul Siderurgic Reşiţa ruşilor de la TMK, cu atât mai puţin primarul de la acea vreme, pentru simplu motiv că fostul combinat nu era al primăriei, ci al statului, cel care l-a şi privatizat. Apoi, fosta Fabrică de Confecţii a fost proprietatea unui investitor care, la un moment dat, a decis că e mai bine pentru el să vândă jumătate din clădire altui investitor, care nu mai este interesat de confecţii, ci de un magazin cu de toate. Primăria nu se putea opune când vine vorba de proprietatea privată.

Cât priveşte construcţia celor două supermarketuri, îmi amintesc de ce spunea primarul în urmă cu ceva timp, înainte ca investitorii să se apuce de treabă. Aceştia l-au întrebat dacă terenul de la 7 Noiembrie s-ar fi putut preta pentru sedii de birouri ori pentru construcţia unui cartier rezidenţial. Cum în Reşiţa sunt atâtea birouri goale, iar puterea de cumpărare pentru o astfel de locuinţă este aşa cum ştim cu toţii, oamenii de afaceri au optat pentru varianta supermarketurilor. Că nu ar fi trebuit pentru că e plină Reşiţa de ele? Nu este e problema noastră? Noi, toţi ceilalţi, nu facem ce vrem cu banii noştri? Sau, vine vecinul să ne spună ce să cumpărăm? Aşa şi primăria. Ce-o interesează cum îşi cheltuie banii un investitor.

E treaba lui dacă intră sau nu în faliment, dar, din păcate, şi a ignorantului care are ce are cu primarul care i-a permis să construiască pe locul acela încărcat de istorie.